SoMe dReAms nEvEr eNd

granita dintre virtual si real...

2011-11-18T12:20:00.000-08:00

......sau, unde dai si unde crapa.

Se pare ca atunci cand omu' e prost, e prost. Si toti avem asemenea momente. Eu am avut azi doua! Hmmm...nu ma pune intr-o lumina foarte buna asta, insa asa a fost si, ca de obicei, dupa ce iti dai seama ca ai fost asa, te macina. Fie sunt eu prea putin constienta de faptul ca ceea ce scriu si ceea ce fac cu conturile online personale, poate sa fie inteles altfel de fiecare om care citeste si variantele lor de interpretare sa nu aiba nimic de-a face cu ce am gandit eu in acel moment, fie sunt ceilalti prea nesiguri si asteapta din partea tuturor cate un cutit in spate sau critici in orice moment...Ceea ce ar fi mai nasol decat prima varianta.

In fine, am ajuns la concluzia ca ar trebui sa nu ma mai exprim atat de liber in spatiul virtual, pentru ca cei din jurul meu (ca si mine de multe ori) cauta sa se regaseasca in ceea ce scriu eu aici si prin alte parti si trag concluzii. Am simtit pe pielea mea ca persoane care nu ar fi trebuit sa interpreteze in niciun fel anumite mesaje, au facut acest lucru... si am fost socata cand am constientizat ca un status, o chestie trantita la plesneala, poate sa strice o relatie reala. Ma intreb cu groaza: oare cate persoane s-or mai fi simtit vizate de statusurile, de starile si de postarile mele de-a lungul timpului, desi nu ar fi trebuit? Si oare cate dintre privirile taioase sau gesturile rautacioase care mi se pareau inexplicabile, mi le-am atras singura prin inconstienta mea virtuala?

De foarte multe ori, pentru mine mediul online este ca un jurnal de emotii si experiente la care vreau sa primesc raspuns de la ceialti. Si atat. Chiar nu m-am gandit pana azi ca imi poate afecta direct viata si relatiile reale! Pana acum priveam twitterul, facebookul si blogul ca pe niste jocuri, unde fac experimente ca sa vad la ce rezoneaza lumea. Probabil ca sunt cam superficiala si naiva cand cred ca se intelege de la sine ca ceea ce scriu este indreptat spre mine, vine din interior si daca arunc cu noroi, arunc, de fapt, in mine.

Uitandu-ma la profilul meu de facebook, mi-am imaginat ca nu ma cunosc si m-am gandit ce concluzii as putea sa trag. Nu sunt concluziile pe care mi le-as fi dorit. Eu daca postez un anunt cu un job, o fac pentru ca tocmai am vorbit cu o prietena care isi cauta de lucru, iar ceilalti, in afara de ea, pot crede ca eu am aplicat sau ca as vrea sa aplic. Daca sunt nervoasa ca mi s-a spart o teava in casa si postez un Fuck you! pe facebook, ar trebui sa iau in calcul ca toata lumea care considera ca m-a suparat cu ceva in acea perioada crede ca ii e adresata...nu? E prea obositor pentru mine. Cred ca voi lua o pauza de facebook.

concediu

2011-11-13T02:04:00.000-08:00

Da, am fost. Si a fost relaxant. E adevarat ca m-am obisnuit greu sa nu ma mai gandesc la nimic in afara de ce voi face in urmatoarea jumatate de ora, insa m-a ajutat ca nu am avut nici internet, nici semnal la telefon si nici macar cu masina nu am mers- cu tenu', ca pe vremuri. :)

Printre aventurile din ultima saptamana:
Am mers pe jos vreo 5 km cu trollerul (de 20kg) dupa noi ca sa ajungem la hotelul care era in mijlocul padurii si pe fiecare perete din interior scria sa nu intram in padure nici ziua nici noaptea pentru ca ne papa ursii- motiv pentru care primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns acolo a fost sa ne plimbam putin :)).
A doua zi ne-am dus (prin padure) la cabana Diham unde am baut cel mai bun ceai din lume si ne-am intors pe un alt drum forestier decat cel pe care veniseram. Cum eram cam dezorientati, un caine imens de la cabana s-a gandit sa isi faca pomana cu noi si sa ne arate drumul. Atat de bine stia toate gropile, toate baltile si toate cracile cazute pe drum, incat la un moment dat mergeam fix pe urmele lui cu o incredere totala. A fost foarte draguta plimbarea si a fost si mai frumos ca dupa ce ne-a adus la drumul asfaltat, cainele a venit la noi si ne-a impins cu capul lui mare sa il mangaiem iar dupa aceea a disparut in padure si s-a intors la cabana. Am mers pe munte in ziua aceea de la 10 dimineata la 4 dupa amiaza si mai mergeam daca nu se intuneca.
A treia aventura a fost la Babele. Am urcat cu telecabina- o adevarata aventura in sine mai ales intrucat am intrat in nori la jumatatea drumului si asa am ramas pana am coborat. Am ajuns sus, am coborat din telecabina si surpriza: blank! Nu vedeai la 2 metri in fata din cauza norilor. Erau efectiv atat de densi incat aveai impresia ca sunt compacti ca un zid. Am gasit babele, care m-au cam dezamagit, pentru ca in mintea mea erau asa ceva imens, impunator...insa, in realitate, nimic de genul. Apoi, am vrut sa vedeam si sfinxul. Dar evident ca ne-am invartit in jurul lui vreo ora inainte sa ne intalnim cu cineva care sa ne spuna ca se afla doar la vreo 10 metri de locul unde eram noi, adica langa noi...insa cum sa il gasim daca totul era alb si nu vedeam nimic?? In final l-am gasit. Ne-am dus sa bem un ceai cald la cabana pentru ca drumul lung pana la sfinx a fost obositor si eram demoralizati de faptul ca orbecaiam pe acolo fara sa putem vedeam peisajul. Cand am iesit din cabana, supriza numarul 2! Norii coborasera si peisajul era superb! Dupa ce mai mult de ora ne-am chinuit pe acolo, acum cand trebuia sa plecam se facuse senin, era soare si am vazut si noi, cu stupoare, cat de aproape erau babele de sfinx! :))

2011-10-26T09:38:00.000-07:00

M-am chinuit 15 minute sa coc un titlu pentru ce urmeaza sa scriu si nu am putut. in consecinta, il las asa. cine spune ca trebuie sa pun titlu la postarile de pe blogul meu?

ei bine, m-am hotarat sa nu mai pun nici majuscule la inceputul propozitiilor. si nu o voi face. de fapt, nici nu voi mai scrie articolul pe care aveam de gand sa il scriu. pentru ca nu mai am chef.

maybe next time.

toamna

2011-10-22T09:36:00.000-07:00

Citeam articolele pe care le-am scris ultima oara pe blog si constatam ca, desi nu am mai scris nimic de 7 luni, ma simt la fel. Tot goala pe dinauntru si dezorientata. De fapt, daca stau sa ma gandesc ma simt mai goala si mai dezorientata si ma intreb in fiecare zi "asta e tot?"... "ASTA va fi tot?". Nu am timp sa ma gandesc la lucrurile care imi plac si nu mai pot simti multe dintre emotiile (zilnice) pe care inainte le traiam atat de intens. Parca m-au anesteziat grijile cotidiene si nu ma mai pot trezi din anestezia asta. Nu imi mai trezesc nicio emotie filmele, muzica, fotografiile.

Pana unde va ajunge oare starea asta? De fapt, nici nu vreau sa aflu. Ma intreb doar daca este normal. Unii ar numi starea asta echilibru emotional...daca asta este, prefer dezechilibrul. Vreau sa imi vina sa rad, sa plang, sa tip, sa aplaud... nu imi vine. Abia am reusit sa imi fac curaj sa scriu cateva randuri, simtindu-ma total lipsita de inspiratie. Mereu.

Am trecut de 10 evenimente importante la care ma gandeam de mult timp. A fost greu, au fost multe situatii care mi-ar fi putut starni reactii intense. Si nimic.

O sa imi iau concediu si o sa ma fortez sa ma simt bine...alta solutie nu gasesc in momentul asta. Stiu. Pare ridicol...insa va fi primul meu concediu de anul acesta. Poate ma dezechilibreaza la loc, sa ma pot bucura si eu de viata iar. :)

avorturi intelectuale

2011-03-31T14:59:00.000-07:00

Te trezesti, te speli, te imbraci si pornesti spre birou cu ochii la ceas pentru ca aproape in fiecare dimineata iti propui sa pleci mai devreme si parca niciodata nu reusesti sa te aduni. Stai la birou unde incerci sa faci treaba atat de bine incat sa nu te mai gasesti in postura de a oferi explicatii pentru rezultatele situate mereu sub asteptarile "mai marilor". Te uiti din cand in cand la ceas si realizezi cat de repede trece timpul, oftand ca nici azi nu o sa ajungi acasa cand ai promis si o sa mananci din nou singur, fara restul familiei. Te intorci acasa, te dezbraci, te speli, manaci, schimbi doua vorbe lipsite de substanta cu familia si te culci gandindu-te cate zile mai ai pana iti intra salariul pe card si daca te incadrezi in termenul scadent de la banca. A doua zi se repeta scenariul.

Pare cam trist. Daca ne intrebam de ce facem asta, raspunsul e simplu. Dar mai bine ar fi sa ne intrebam ce am vrea sa facem daca nu am fi conditionati de bani si am putea sa facem orice si sa fim oricine. Cati dintre angajatii din banci ar dori sa fie actori? cati dintre politisti ar dori sa fie pictori? cat dintre functionari ar dori sa fie pompieri? Cati dintre taximetristi ar dori sa fie savanti?

Oare cate dintre prostituate ar dori sa fie profesoare sau asistente medicale? Da, prostitutia este blamata, desi exista de cand lumea, la fel cum pompierii, inginerii sau doctorii sunt ridicati in slavi. Dar care este, esentialmente, diferenta dintre categoriile astea de angajati, atata timp cat fiecare se vinde pe sine- fizic sau intelectual? Care e diferenta dintre a iti oferi trupul, cu scarba, unui strain in fiecare seara si a iti oferi zilnic mintea, intelectul pe care ai lucrat atat de mult sa le cizelezi? Trupul il speli si te vindeci de scarba. Dar cu mintea pangarita ce faci? Rodul unei partide de sex pe bani, cu un strain, poate fi avortat. Dar rodul unui intelect profanat? In cazul asta ce se poate face? avort intelectual...?

Traficul din Bucuresti: o problema de cand lumea! :)

2011-03-29T13:42:00.000-07:00

Zici ca e facut azi reportajul- cu exceptia faptului ca acum avem mijloace de transport in comun importate.

And I’d die for the truth

2011-03-10T12:39:00.000-08:00

La fiecare inceput de an am cate o cadere. Din veselia si rasfatul concediului de iarna revin cu bateriile incarcate, care apoi incep sa se descarce, incet, incet. Realitatea cotidiana nu mai pare a fi in trend cu "la vita e bella". Zilele nu mai incep la ora 12:00. Noptine nu se mai termina in artificii. Langa mine nu mai sunt doar oamenii pe care mi-i aleg.

Poate caderea se intampla pentru ca sfarsesc fiecare an cu o gramada de promisiuni si dorinte pentru anul care vine si as vrea sa le indeplinesc pe toate in prima zi a noului an, daca s-ar putea!

Ma simt de parca in creierul meu ar fi o rotita care de la o vreme a prins o viteza mult prea mare pentru posibilitatile mele fizice de a-i face fata...si cel mai greu se dovedeste a fi sa ii pun frana, nu sa o accelerez. E ca pe schiuri- mai greu sa incetinesti decat sa aluneci pe partie. Mi se pare ca timpul trece prea repede, ca lucrurile pe care le fac sunt prea putine si mi-as dori ca ziua sa aiba 60 de ore! Dar din pacate si din cele 12, imi raman pentru mine, efectiv, cel mult doua. Si ce fac eu cu ele? Le folosesc pentru a mai gasi cateva ceva care trebuie facut in viata mea si pe care trebuie sa il incep de maine! Numai ca "maine" este inamicul meu si nu ma ajuta...sau poate imi e cel mai bun prieten cand ca imi da cate una in crestetul capului in fiecare dimineata in timp ce imi gandesc programul pe acea zi, si imi spune: "Guess what little lady? Rome wasn't built in a day!"

Deci toata graba asta a mea de a face multe si mari intr-un timp foarte scurt nu e realista si nici productiva (am impresia), insa sunt ca un dependent de narcotice, care desi stie ca nu e bine ce face nu se poate opri. Eu nu ma pot opri din a-mi face planuri si din a incerca sa le realizez imediat dupa ce le-am gandit. Partea cea mai dura este ca mi se pare ca in timp ce le gandesc, planurile mele deja prind contur si devin palpabile iar cand imi dau seama ca pana a le "palpa" mai e cale lunga, ma enervez ingrozitor si simt din nou ca stau pe loc. Combinatia dintre acest cerc vicios si creierul meu, care este un fel de cutia pandorei din care nu stii ce idee va rasari in urmatoarea secunda, nu e buna. Incerc sa gasesc un echilibru, insa e asa greu sa apas frana! si nici nu sunt sigura ca vreau asta.

Astazi, Elise, la cei 4 ani ai ei, imi raspunde cand ii spun ca nu tot ce isi imagineaza ea e posibil: "Dar eu vreau sa schimb lumea!". Eu i-am replicat sa astepte pana va fi mai mare, pentru ca este mica acum iar lumea e foarte mare. S-ar parea ca nu am convins-o pentru ca mi-a spus: "Cat de mare? De ce sa astept pana ma fac mare? Eu am ACUM o gramada de idei!" Atunci mi-am dat seama ca nu am cum sa o conving pentru ca si eu gandesc la fel ca ea ...

suntem cifre

2011-01-14T07:05:00.000-08:00

Ma gandeam in urma unei emisiuni, pe care am analizat-o pentru Masterat, la cateva cuvinte pe care le-a spus invitatul acelui talk-show, un om simplu care nu era vorbitor cu exercitiu. Nu a fost prima oara cand le-am auzit sau cand le-am citit, insa de data aceasta au avut un ecou mai puternic pentru mine. El a spus ca "am ajuns sa fim doar niste cifre". Stiu, suna foarte plastic. Este. Pana la urma, de cand ne nastem si pana murim, suntem niste cifre...CNP, cartea de munca, carnetul de sofer, legitimatiile de la liceu, facultate, biletele de avion, de teatru...al catelea copil suntem, al catelea frate? a cata iubire? al catelea coleg? si mai sunt bine inteles si alte numere...colective, dar la fel de defaimatoare, din puctul meu de vedere: numar de disponibilizati, someri, morti in accidente, nasteri, cazuri de boala. Si lista poate sa continue mult si bine. Sunt cifre pe care le reprezentam noi, ca persoane, in toata complexitatea noastra, de-a lungul exitentei noastre. Sunt expresii pe care oamenii din jurul nostru le folosesc pentru a se referi la noi. Exista mai ales in presa, dar si in viata de zi cu zi a oricaruia dintre noi, o goana dupa cifre. Nu, cifrele nu spun multe. Practic, nu sunt nimic si nu reflecta decat o cantitate.

Se pare, totusi, ca oamenii au inceput sa fie redusi la a fi doar niste numere. Este adevarat ca faciliteaza centralizarea si controlul insa se vorbeste atat de nonsalant de numere, mai ales in situatiile negative, incat parca se diminueaza foarte mult gravitatea unor situatii. In spatele celor 150 de morti dintr-un accident sau a celor 20.000 de disponibilizati, sunt oameni. Fiecare in parte, este un om, nu vorbim de o entitate abstracta. Eu nu cred ca numerele dovedesc amploarea unei intamplari, cred ca, din contra, oamenii au devenit deja imuni la cifre si se trece cu mai mare usurinta peste toate evenimentele prezentate in numere, pentru ca mie, cel putin, mi-e greu sa asociez numarul cu omul. dar poate acesta este scopul folosirii lor, in definitiv.

2011-01-03T04:59:00.000-08:00

Sfarsitul meu de an a fost cum nu se putea mai frumos. Cred ca suturile in fund pe care l-am primit inainte, nu au facut decat sa ma ajute sa ma distrez mai tare si sa nu imi pese decat de asta! Si a mers. Nu m-a interesat decat sa ma distrez si sa imi fac toate mofturile, inclusiv culinare...pe care le resimte acum perechea mea preferata de blugi :)). Dar nu ma ingrijoreaza pentru ca este o problema rezolvabila. Primele cuvinte care imi vin acum in minte cand ma uit la pozele facute si ma gandesc la aceasta mini vacanta sunt: zapada, apa calda si sarata cu bule enervante, rasete in miez de noapte, costume de baie, "Fo Ut"- cred ca asa era scris..., skiuri, cazaturi, degete inghetate, vin fiert, home-made limoncello, gratar la lanterna cu pietre din rau, curcan, dans pana dimineata, prieteni buni si 45 de minute de jacuzzi! :)

Si de maine ma intorc in campul muncii. Insa distractia nu cred ca se termina aici...:)

invat despre restaurante

2010-12-21T14:58:00.000-08:00

Viata ma invata in fiecare zi lucruri noi si nu ma menajeaza mereu. Uneori imi da examene pentru care nu sunt niciodata pregatita.
Meniul de la restaurant este ca si schimbat, insa nu contine nici macar sandwich-uri, ci numai produse fara niciun gust care iti lasa un gust amar inainte sa le gusti. El are coperti colorate frumos cu farfurii pline de mancaruri aburinde, vinuri alese si promisiunea unei burti pline. Cand il deschide, observa ca, de fapt, mancarea este servita numai rece si in loc de vinurile alese era servita apa de balta. Ospatarul si bucatarul aduc mancarea si insista ca personajul sa o savureze in prezenta lor. Ei nu tin cont de reactia celui care consuma ce il servesc, continua sa ii indese pe gat muraturi pe care scrie ca sunt trufe si sa il convinga ca e bine sa mai bage si niste otet cu sare pe langa- ca sa fie gustul mai bun si mancarea mai consistenta. La felul doi are supa de broaste cu miros de parfum scump. Omul nostru nu are altceva de facut decat sa primeasca ce i se da si sa mestece bine. Singurul lucru care ii sta in putinta este sa aleaga daca inghite sau scuipa.

Ca nota de concluzie: Increderea unui om este ca oglinda. O poti lipi la loc daca o spargi dar cand te vei reflecta in ea te vor deforma crapaturile...

changes...

2010-12-20T14:06:00.000-08:00

de cele mai multe ori eu imbratisez schimbarile. Imi plac. de data asta, insa nu am acelasi sentiment, din contra, simt ca in loc sa imi aduca ceva nou mi se fura ceva. E ca si cum te duci la un restaurant unde stii foarte bine meniul si iti place mancarea, iar intr-o zi in loc de meniul colorat si exotic iti aduce ospatarul un pliant cu sandwich-uri. trist. te ridici si pleci fara sa mai pui intrebari. eu acum incerc sa ma conving ca trebuie sa incerc sa intreb inainte sa ma ridic si sa plec. but it's so fucking hard.

good girl...

2010-12-19T15:36:00.000-08:00

desi mi-am promis ca nu ma voi mai lasa prada gandurilor negative, nu pot sa nu trag o concluzie pe care ar fi trebuit, poate, sa o accept mai devreme. oricat as incerca sa ascund eticheta pe care am capatat-o candva, nu mai stiu exact cand...nu voi putea face asta, nu pt mult timp cel putin. In esenta mea o sa raman, probabil, persoana la care toata lumea apeleaza pentru lucruri "serioase" dar care ramane mereu ultima pe lista invitatilor la petreceri si la invitatiile careia se raspunde din politete si sunt onorate din obligatie...da, probabil ca voi ramane aceeasi "tocilara de la care copiez temele" cum eram in generala, aceeasi "colega de la care iau la teza" din liceu, "colega pe care o vreau in echipa de proiect (pt ca stiu ca il face mai mult singura)" care eram in facultate si...lista se pare ca va continua. In acelasi timp am fost si "colega cuminte" care nu era invitata la zilele de nastere, la majorate, la petrecerile "home alone" si nici la iesirile in oras in timpul chiulului de la cursuri...si la majoratul careia au venit (evident, din politete) vreo 8 persoane.
Mai nou, am avut un deja-vu in privinta asta si se pare ca mi se tot reaminteste periodic faptul ca, orice as face, nu pot scapa de eticheta de "good girl" care nu e fun si este buna doar cand vorbim de lucruri "serioase"... Si ca sa fie viata putin ironica, tocmai eu, care sunt de obicei sub lista invitatilor la evenimentele "fun", am ajuns sa organizez evenimente la care oamenii sa se simta bine- printre altele, mai serioase.

poate chiar nu sunt fun. poate ca nu am fost niciodata si nici nu voi fi. poate nici nu inteleg ce insemna distractia. poate sunt defecta! dar cel putin nu mai am impresia ca oamenii chiar vin de placere cand ii invit undeva (pe plan personal, ma refer) si nu mai sunt surprinsa/dezamagita cand aflu de petreceri/intalniri la care as fi putut sa fiu dar nu am fost...dintr-un motiv mereu plauzibil, evident.

si partea trista este ca eticheta asta ma priveaza de momentele pentru care de multe ori te gandesti ca merita sa traiesti.

reinventare

2010-12-15T13:01:00.000-08:00

simt nevoia sa ma reinventez. sa gasesc ceva nou si palpitant. saptamana trecuta am sustinut primul meu training cu un grup de 11 persoane si am realizat ce satisfactie poate sa iti ofere feedback-ul direct si comunicarea, lucrul in echipa...mi-a placut foarte, foarte mult si desi nu am reinventat roata, pentru mine a fost ceva nou care m-a convins ca mi-ar placea sa imi dedic mai mult timp acestui gen de activitati.
in ultimele doua saptamani am fost ajutorul lui Mos Craciun si am cumparat/ impachetat/ impartit cadouri si voi mai face asta timp de cateva zile. dupa mult timp in care nu mai zambeam din tot sufletul si spuneam ca vad numai lucrurile negative din viata mea, am redescoperit cum este sa razi cu lacrimi impreuna cu cineva si sa nu zambesti din curtoazie. Desi este un cliseu absolut, viata si bucuria sunt reflectate cel mai bine de lucrurile cele mai simple si daca ai puterea sa te detasezi, macar putin, de superficialul cotidian si sa privesti lucrurile/situatiile/oamenii exact asa cum sunt, exista sansa de a realiza ca, de fapt, it's not that complicated.
am iesit, intr-un final din starea de "scorpie nesuferita" in care parca ajunsesem fara voia mea si am mai dezgropat putin fata cu privirea senina si cu zambetul pe buze de alta data. Nu cred ca va reveni in totalitate, insa macar stiu ca nu am pierdut-o de tot.

wish list pt 2011? Cu siguranta...si o voi completa probabil mult timp de aici inainte...
- sa imi fac mai mult timp pentru mine si pentru activitatile care ma fac sa ma simt speciala
- sa calatoresc mai mult
- sa reusesc sa si termin cartile pe care ma apuc sa le citesc si sa nu mai citesc 2-3 carti in acelasi timp
- sa investesc mai mult in mine- timp, bani, sentimente proprii
- sa imi permit mai des micile placeri care imi pot face ziua mai buna
- sa ma grabesc mai putin si sa merg mai incet- mai ales cand ma plimb
- sa fac mai mult sport
- sa fiu mai intelegatoare
- sa imi pretuiesc mai mult familia si prietenii si sa imi dedica mai mult timp lor
-sa.....

perle...:)

2010-11-06T06:38:00.000-07:00

Perlele copilariei sunt absolut delicioase, iar nepoata mea, Elise, este o fetita cu o imaginatie foarte bogata si un chef de vorba nemasurabil. Am spus de multe ori ca o sa fac un caiet in care sa scriu toate chestiile traznite pe care le spune. Mai bine, insa, ar fi sa scriu aici. Poate mai rad si altii de perlele ei :).

In categoria perle intra si urmatoarele:

Cand impodobeam anul trecut bradul de Craciun impreuna, Elise- care atunci avea trei ani abia impliniti, vine la mine, senina, si imi spune: "Nana, ( este numele meu de matusica :) ) bradul asta are baterii cu incarcare solara?". Eu, ii raspund uimita ca nu are. Ea, se uita la mine si se stramba dezamagita: "aaaa, e pe curent...".

Mergeam pe strada si Elise se uita la masinile care treceau. La un moment dat imi zice: "Auzi, eu cand o sa fiu asa mare ca tine si ca mama vreau sa imi cumparati o masina care merge pe curent ca astea pe benzina put." Raspunsul meu a fost ca probabil asa va fi. Dupa cateva minute ma intreaba: "Dar masinile pe curent de unde se incarca? Ca la benzinarie se baga doar benzina!".

Am avut un hamster care a murit de batranete si pentru ca ea era atasata de el, am luat repede un alt haster mic si l-am pus in locul aceluia. Cateva zile nu a observat si ne bucuram toti, insa intr-o zi s-a uitat in cusca si a inlemnit. Toti ne asteptam sa izbucneasca in plansete, insa intrebarea ei catre mine a fost: "Auzi, da' Chitzu' de ce e asa mic?" Eu i-am spus, blocata fiind de situatie...ca a intrat la apa! :)) raspunsul copilului- mai destept la faza asta decat mine: "Hai ma Nana! Cum sa intre soricelul la apa?? Stii ce cred eu? Eu cred ca a murit Chitzu' si bunica l-a luat pe asta mic si l-a pus in locul lui ca sa nu iti dai tu seama!" Ce raspuns puteam sa ii mai dau? :))

Astazi, la masa, imi zice suparata: " Vreau sa inteleg si eu ceva! Cum poate sa fie tarziu ziua cand imi spune bunica sa ma culc? tarziu e numai noaptea!" si povestea continua...:))

Pe masura ce imi mai aduc aminte o sa e mai scriu, desi scrise nu au acelasi farmec. :)

life is life...?

2010-11-03T11:45:00.000-07:00

Nu imi place. Nu imi place deloc cum sunt acum si nu stiu de unde sa incep sa ma schimb. Am devenit exact ca oamenii aia pe care nu ii suportam inainte si nu ii suport nici acum...ranchiunoasa, nervoasa si mereu nemultumita. Nu inteleg de ce naiba am ajuns asa, pentru ca sunt multe chestii bune in viata mea de care nici nu ma mai pot bucura din cauza faptului ca mereu caut in jur lucrurile in neregula. Trebuie sa imi prioritizez putin gandurile, pentru ca simt ca nu e constructiva atitudinea asta.

Refuz sa cred ca asta inseamna maturizarea, cum spun unii.

sunt satula

2010-10-21T10:54:00.000-07:00

Sunt satula de tensiuni si de atatea false pretentii. Acum ma aflu intr-unul dintre momentele acelea in care daca vine cineva la mine si imi spune ca viata e frumoasa, ii raspund "fuck you!". Sunt satula sa ma cenzurez cand imi vine sa injur si sa ma abtin cand imi vine sa rad de neghiobia unora. Am ajuns sa inchid ochii la atat de multe chestii care mi se intampla, ca pana la urma mi-e frica sa nu ajung sa-mi traiesc viata cu ochii mai mult inchisi. M-am saturat de urletele si de orgoliile ranite din jur. As vrea doar liniste. Sa imi bag niste dopuri in urechi si sa nu mai aud nimic. Sa inchid ochii si sa nu mai vad nimic, sa dorm fara sa ma gandesc la nimic.

Ne intrebam de ce sunt oamenii egoisti si de ce nu se mai gandesc la cei din jurul lor? parerea mea este ca nu ne nastem asa, dar cu timpul nu mai avem cand sa ne mai gandim la altceva sau la altcineva in afara de noi...si, de fapt, nici la noi nu ne gandim, ci la cum am vrea sa fim sau unde am vrea sa ajungem. Oare exista o iesire dintr-o asemenea viata? exista o solutie? oare o sa ajung sa traiesc doar de dragul vietii pe care o am? sa traiesc pentru a fi, nu pentru a avea? inca mai caut solutia si sper doar sa existe, pentru ca uitandu-ma in jurul meu am toate motivele sa cred ca e o simpla iluzie.

hard

2010-10-20T13:01:00.000-07:00

It isn't hard to be bad, it isn't hard to be good...it's harder just being yourself without any efforts.

mai rar

2010-10-03T04:19:00.000-07:00

Da, scriu mai rar, dar dorm, citesc si ies afara mai mult. Incerc sa limitez timpul in fata calculatorului, cel putin in weekend, si se pare ca reusesc, desi imi lipsesc anumite clipe ca acestea, in care sunt eu cu mine, cu tastatura si scriu in timp ce gandesc. Ca sa nu imi refuz total rasfatul asta, mai fac din cand in cand exceptii.

Intre timp, vreau sa ma inscriu la cursuri de dans, ma asteapta o luna foarte plina de evenimente pe care trebuie sa le organizam, vreau sa imi deschid firma in primavara, vreau sa mananc mai sanatos, sa calatoresc mai mult, sa beau mai mult ceai si sa stau mai mult cu persoanele mele de suflet.

Singurul lucru pe care nu il pot face deocamdata din toate cele de mai sus este sa calatoresc, n-am timp si am alte prioritati financiare. Dar sper ca in viitorul apropiat sa pot spune ca fac si lucrul asta, we'll see. :)

Gata, moftul de azi se sfarseste aici.

simturi

2010-09-01T11:17:00.000-07:00

in fiecare zi ne straduim sa simtim. sa simtim orice, numai pentru a ne da certitudinea ca traim. si in fiecare zi vedem ca sentimentele de bucurie dureaza atat de putin, iar cele de dezamagire, ura si dispret parca ne fugaresc in cercuri vicioase ce ajung sa formeze o spirala din care nu ne mai gasim calea spre iesire si ne inghite cu totul...atunci, numai atunci, ne-am fi dorit sa nu incercam sa cautam certitudinea ca traim, ca respiram....si sa luam lucrurile asa cum sunt. fara exagerari, fara minciuni si false atitudini, fara sa incercam sa tipam pentru a ne face auziti. cred ca mai greu decat sa gasesti fericirea, este sa gasesti echilibrul si sa il mentii. da, asa e, din punctul meu de vedere, toti suntem dezechilibrati intr-un sens sau altul si asta e motivul pentru care ne trebuie mereu dovezi ca traim: unii urasc excesiv, unii iubesc excesiv, unii sunt peste masura de orgoliosi, unii cauta aprecierea nemasurata a celor din jur...de fapt, incercam cu totii sa ne gasim echilibrul. si poate chiar aceasta incercare defineste omul si viata unui om.

prietenii nostri

2010-08-07T12:28:00.000-07:00

De foarte multe ori am simtit in momentele dificile din viata mea ca am nevoie de cineva care sa ma asculte cu ochi mari fara sa ma judece sau sa imi ofere sfaturi, chiar fara sa imi vorbeasca...si mi-a fost foarte greu sa gasesc o persoana, o ruda sau un prieten, care sa vina in intampinarea acestei nevoie de a fi ascultat si atat. Fara feedback verbal! Singurii pe care m-am putut baza pentru asta au fost aceiasi care nu lasa casa sa fie goala, care se bucura de cate ori ma vad si nu ma critica niciodata. Da, ati ghicit cliseul: e vorba de animalutele carora le-am oferit un camin de-a lungul anilor; animalutele pentru care ma certam cu ai mei de fiecare data cand aduceam unul nou in casa sub pretextul ca l-am primit sau ca l-am salvat din cine stie ce situatie, cand, de fapt, adevarul era de multe ori altul: dorinta mea de a avea un prieten necuvantator langa mine era mult mai puternica decat argumentele alor mei, legate de curatenie si timp. Un animal face mult mai putina mizerie intr-o casa decat un om, serios vorbind, iar timpul...timpul este si scuza celor care refuza sa faca sport, sa gateasca, sa faca un copil si asa mai departe. Practic, timpul este argumentul suprem invocat cand nu ai o scuza reala.

Eu am avut din copilarie diferite necuvantatoare in preajma, fie ca era vorba de pesti, broscute, papagali, iepurasi, pisicute, soricei sau catei. Unii dintre ei m-au insotit multi ani si ma mai insotesc si acum, altii nu...

Acum cateva zile am pierdut unul dintre acesti mici prieteni, din cauze naturale. M-am dat de gol, acum este evident de ce ma macina asemenea ganduri si de ce pentru cateva minute m-am gandit la toate animalutele care au respirat, la un moment dat, acelasi aer cu mine.

Mai am langa mine o patrupeda de care m-am atasat mult in ultimii 11 ani, de cand o am langa mine, dar acum caut un nou prieten mic pentru a umple golul lasat de batranelul meu ciufulit, cu urechiuse mici, ciulite si dintisori puternici.

Contrar asteptarilor si tendintei generale, nu voi da fuga la primul pet-shop ci am dat un search pe google... voi adopta un mic rozator sau mai multi, de la cineva care nu ii mai poate tine sau nu ii mai doreste. :)

Sper ca in curand sa public si poze cu noul/noii meu/i prieten/i ciufulit/i.

amintiri frumoase :)

2010-07-02T06:58:00.000-07:00

vreau sa fiu sirena...

2010-06-21T12:02:00.000-07:00

Alors....

2010-06-08T11:57:00.000-07:00

...on danse.

Qui dit étude dit travail,
Qui dit taf te dit les thunes,
Qui dit argent dit dépenses,
Qui dit crédit dit créance,
Qui dit dette te dit huissier,
Oui dit assis dans la merde.
Qui dit Amour dit les gosses,
Dit toujours et dit divorce.
Qui dit proches te dis deuils car les problèmes ne viennent pas seul.
Qui dit crise te dis monde dit famine dit tiers- monde.
Qui dit fatigue dit réveille encore sourd de la veille,
Alors on sort pour oublier tous les problèmes.
Alors on danse... (X9)
Et la tu t'dis que c'est fini car pire que ça ce serait la mort.
Qu'en tu crois enfin que tu t'en sors quand y en a plus et ben y en a encore!
Ecstasy dis problème les problèmes ou bien la musique.
Ca t'prends les trips ca te prends la tête et puis tu prie pour que ça s'arrête.
Mais c'est ton corps c'est pas le ciel alors tu t'bouche plus les oreilles.
Et là tu cries encore plus fort et ca persiste...
Alors on chante
Lalalalalala, Lalalalalala,
Alors on chante
Lalalalalala, Lalalalalala

Alors on chante
Et puis seulement quand c'est fini, alors on danse.
Alors on danse
Et ben y en a encore

hmmm

2010-06-07T05:51:00.000-07:00

Astazi mi-e somn. Mi-e foarte, foarte somn si simt ca nu pot sa gandesc coerent.

In curand o sa intru in sesiune si mi-e o scarba totala, pentru ca ma umplu de nervi numai cand ii vad si ii aud pe profii aia constipati care vor sa para ceea ce, majoritatea, nu sunt si nu vor ajunge niciodata: specialisti sau profesionisti. Din pacate, in Romania, de cele mai multe ori, persoanele care predau in universitati sau in scoli sunt cele care nu au reusit sa se realizeze pe plan profesional in domeniul in care s-au pregatit. Si, stai, ca asta nu e tot! Cum iti explici ca in universitati sau chiar si in scoli sau licee, aproape fiecare prof preda mai multe materii, uneori fara nicio legatura intre ele...?

Sunt foarte putini profesori sau asistenti care predau pentru ca au vrut sau pentru ca inca vor. Dar, pe de alta parte, nu ne-am invatat, oare, cu oamenii din jurul nostru care muncesc numai ca sa manance si nu au alta satisfactie reala? Eu am avut placerea sa cunosc si sa lucrez cu profesori si asistenti care pun pasiune in ceea ce fac si sunt singurii care pot spune ca m-au inspirat cu adevarat si de la care am simtit ca am ce sa retin.

Anyway, eu invat, pentru ca imi place si pentru ca vreau sa stiu. O sa incerc sa fac abstractie de fetele lor crispate si de falsele pretentii si ma voi concentra pe materii, care, de altfel, sunt ok. :)

(ne)suferinta

2010-06-03T16:08:00.000-07:00

Ma intrebam cand eram mai frageda, de ce sunt oamenii atat de putin toleranti si de ce nu vor sa faca un bine altuia atunci cand au posibilitatea. Poate ca daca nu mi-as fi pus intrebarea aceasta nu as mai fi gasit nici raspunsul. Am descoperit, insa, ca atitudinile noastre sunt dictate de cei din jur si de experienta pe care o avem cu ei. Nu suntem toleranti si nu ajutam oamenii pentru ca ajungem la concluzia ca nu merita si nu ne ofera satisfactie. Acum inteleg, desi, poate, as fi vrut sa nu aflu.

un drum

2010-06-02T03:55:00.000-07:00

Romania noastra frumoasa. Poate o sa ajunge candva sa nu ne mai batem joc de ea.

nesimtitii

2010-05-27T01:30:00.000-07:00

Primita pe mail....in lista destinatarilor de la mailul respectiv se afla si Basescu. Sunteti curiosi cu ce adesa de mail? voila: traian@basescu.ro. Oficiala. Evident. Nu cred ca isi mai verifica de mult timp mailul...oare cum o arata inbox-ul lui?

is it really complicated?

2010-05-22T06:46:00.000-07:00

Uneori lucrurile par a se intampla fara tine. Si te trezesti la un moment dat ca sunt intr-un stadiu in care nu stii cand au ajuns. Si nici cum.
De ce nu poti mereu sa le faci pe toate bine si de ce trebuie ca viata sa fie un lung sir de compromisuri care, desi par sa te ajute, nu fac decat sa complice lucrurile? De ce nu are o zi 60 de ore si un minut 300 de secunde? De ce cand iti iese ceva bine constati ca trebuie sa platesti un pret pe care nu ti-l spune nimeni de la inceput? De ce si gesturile frumoase trebuie facute din interes? De ce pe masura ce ne maturizam ne inchidem in noi, avem din ce in mai putina incredere in ceilalti si niciun prieten adevarat? De ce nu mai stim sa comunicam simplu si trebuie sa ne ascundem intentiile sau gandurile in fata unor persoane care ne-ar intelege cu siguranta...? De ce vrem sa complicam totul ascunzandu-ne cand e atat de simplu sa fii sincer si sa te dezvalui?
E soare afara dar eu nu il pot vedea din cauza unui nor care ma face sa ma incrunt, desi ar trebui sa zambesc...

i'm back

2010-05-18T09:46:00.000-07:00

Trei zile de Sibiu, deconectare totala si lipsa de stres- greu atinsa!- Sibfest, Noaptea Muzeelor, (re)indragostita de picturile lui Grigorescu, spaima si groaza cand am urcat in turn pe niste schele improvizate si pe niste scari in spirala care imi fac picioarele sa tremure de care ori le urc sau le cobor. Mancare buna si multa, somn bun si mult...Cam astea au fost ultimele mele trei zile. :)

9 mai...o zi de nota 10!

2010-05-09T13:09:00.000-07:00

Da, a fost o zi de nota 10! Ultima zi de ONGFest 2010 si inca o dovada ca daca iti pastrezi optimismul si entuziasmul lucrurile au tendinta sa se rezolve de la sine- chiar si ploaia sau nesimtirea unor persoane. Supravietuiesc, desi ma dor picioarele ingrozitor si mi-e foarte foame! :D

Ma duc sa mananc si sa dorm...maine am examen si in curand incep sesiunea. SUPER! :))

PS: Acum astept ONGFestul din Cluj...cu mare nerabdare :).

1 mai, unu mai...placut nu se putea!

2010-05-02T11:36:00.000-07:00

1 mai. Nu bere, nu mici. Nu mare, nu munte. Bucuresti. Un Bucuresti frumos si gol. Am inceput ziua cu un ice frappe cu spuma de trei degete si trezit la ora 11 dupa prima noaptea de somn adevarat din utimele doua saptamani si un pic. E adevarat ca am avut putin ajutor de la un ceai numit, sugestiv, "somn usor", cu miere.

A urmat o vizita la Gradina Zoologica din Baneasa, unde am avut nemaipomenita onoare de a-mi compara inaltimea cu "Aualeu inima mea"- in tradecere Adrian Plodu' Minune. Imi vine mai jos putin de umar. Am 1,63 m.

Cand am ajuns langa gradina am avut un soc. Nu mai calcasem pe acolo de vreo 6-7 ani. Zici ca trecusera 70 de ani. Gradina zoologica pe care mi-o aminteam eu era in mijlocul padurii, nu inconjurata de un complex rezidential. Era urat. Foarte, foarte urat. Acum inteleg de ce vor sa o mute langa lacul morii.

Am vazut o gramada de femei gravide si copilasi mici. Ceea ce presupun ca e bine. Per ansamblu, nu pt atmosfera.

Animalele erau foarte apatice si m-au intristat. Dar conditiile in care sunt tinute sunt mai bune decat in alti ani.

Dupa gradina zoologica am papat ceva bun la un restaurant si apoi m-am delectat cu o inghetata de fistic si banane, yummy. Seara s-a incheiat foarte frumos, cu un film. Iron man 2. Dragut, dar destul de intens, mai ales zgomotul constant de metale frecate/ lovite care mi-a ramas in minte tot restul noptii.

Am vazut peste tot pe unde am mers o gramada de reclame cu ONGFest- pe City screen-uri, pe plasmele din Plazza si prin centru. Bineinteles ca le-am pozat pe toate :)) si de fiecare daca cand le vedeam incepeam sa tip: ONGFest!!ONGFest!! Uite acolo, repede, repede!!!:))

A fost foarte fun! Si azi, m-am relaxat si mi-am distras atentia cu diverse filme si carti ca sa rezist si sa nu imi mai deschid mailul de serviciu in weekend :). Pana acum am reusit.

Ma duc sa vad finalul meciului. Nu. Nu sunt microbista dar se uita toata lumea si vreau sa fiu tendy :).

controlori la metrou

2010-04-22T11:46:00.000-07:00

ieri, la metrou, am avut parte de o chestie care m-a lasat un pic masca. Era dimineata, deci aglomerat, insa ceva era diferit. Eram grabita pt ca simteam curentul de la metroul care venea, am bagat cartela si cand am trecut de bara aia enervanta care imi face vanatai la genunchi, am constatat cu stupoare, ca trebuia sa mai trec de o bariera...de vreo 6 controlori! LA METROU!

Merg cu metroul de ani si este prima oara cand vad asa ceva. Controlori la metrou. Era putin absurd pentru ca ei stateau exact la un pas de zona in care oamenii abia trecusera de bara de control si bagasera cartela, totusi, te controlau! Eu stiu ca s-au gandit sa nu spuna lumea ca a aruncat cartela la cosul de gunoi din capul scarilor, daca ne controlau pe peron, dar era absurd. Omul abia baga cartela, trecea si il mai astepta un nene sau o tanti care ii cerea cartela la control, desi il vazuse ca trecuse cu ajutorul ei! Mda...ce naiba sa mai zicem?

aventura cu patru picioare

2010-04-17T03:42:00.000-07:00

Aseara, dupa un film la Movieplex, am facut o mica promenada nocturna. Am plecat pe la 12 noaptea din Plazza si am ajuns acasa, pe jos, pe la 1 si ceva.

Cum mergeam eu cu soul mate-ul meu "per pedes", am trecut pe langa o benzinarie. Nimic ciudat pana acum. Dupa cativa metri, ne-am uitat in spate si erau doi caini dupa noi. "Se plimba si ei" ne-am zis si nu i-am bagat in seama. Noi mergeam, vorbeam si la un moment dat am vazut ca, de fapt cainii ne "escortau". Unul era la vreun metru in spatele nostru si altul la vreo doi in fata. Ne-am amuzat si atat, nu i-am bagat in seama.

Apoi, am intrat in parc, unde pe langa cei doi insotitori, ne-am mai ales cu vreo trei. Pana la iesirea din parc aveam deja vreo zece caini in jurul nostru.

Daca pana atunci reusisem sa ii ignoram, acum deja devenea cam prea ciudata situatia si ne-am gandit sa stam pe banca vreo 10-15 minute ca sa plece de langa noi. Noi ne-am asezat pe banca. Ei s-au asezat toti in jurul bancii culcati pe iarba...BUUUN!:)) Am incercat sa ii gonim dar nu puteam fi prea agresivi pentru ca oricat de prietenoase ar fi, animalele raman imprevizbile, mai ales ca nu erau chir putine. Nu aveam mancare la noi, nici macar nu i-am mangaiat sau sa ii fi bagat in seama...si totusi, nu reuseam sa scapam de ei! Deja incepusera putinele persoane care erau atunci pe strada sa se uite ciudat la noi. Si noi, ne simteam aiurea dar nu reuseam sa scapam de ei. La momentul repectiv credeam ca asta este cel mai ciudat lucru care ni se intamplase pana atunci.

Am decis sa grabim pasul si sa ajungem mai repde la mine acasa pentru ca speram sa se sparga "gashca" daca intram in bloc, numai ca pana in fata blocului, am reusit sa numaram putin peste 15 caini!! :)) Nu ne venea sa credem si, mai ales, nu intelegeam de ce au decis maidanezii aia sa ne "adopte" in felul asta, pentru ca pe langa faptul ca se tineau dupa noi, mai erau si foarte protectivi. Ne-am intrebat la un moment dat chiar si daca nu cumva ne-a facut cineva o gluma proasta si ne-a dat cu vreo solutie pe haine care sa atraga animalele...Efectiv nu gaseam nicio explicatie logica!:)

Am ajuns in fata blocului. Am intrat amandoi in scara, in lift si am urcat pana in fata usii. Am stat acolo cateva minute bune in care radeam amandoi de situatia din care tocmai credeam ca am iesit si apoi, eu am intrat in casa iar perechea mea a coborat ca sa ia un taxi...Tocmai cand crezusem ca se terminase totul si ca nu putea sa devina mai ciudat decat deja fusese, m-am uitat pe fereastra. Surpriza! Toti cei 15+ caini, stateau frumusel in fata blocului meu si asteptau rabdatori. :))

Dupa taxi nu s-au putut tine si nici in bloc nu au reusit sa intre. Norocul nostru! :)) Explicatia nu am gasit-o nici acum pentru comportamentul patrupedelor de aseara. Din categoria: iubitit si cainii vagabonzi. Ei te iubesc pe tine chiar si daca nu o ceri :P

azi...

2010-04-09T11:52:00.000-07:00

...Mi-am facut un google calendar si am descoperit ca pot sa il setez sa imi trimita SMS si mail inaintea intalnirilor, evenimentelor, examenelor etc si pot chiar sa il fac un fel de caiet de sarcini zilnice pe care sa le tai pe masura ce le-am indeplinit! Sunt de-a dreptul incantata! :)

Am avut o zi foarte incarcata de lucruri marunte pe care trebuia sa le fac neaparat azi si numai azi...gen contracte, telefoane, liste, mailuri, facturi, intalniri si alte cele.

Mi-am dat seama ca va trebui sa imi schimb numele in ceva mai usor, pentru ca am ajuns de la ruxandra la roxana, rucxandra, rucsandra, xandra (mai astept si altele) si numelui de familie i se adauga nejustificat consoane sau vocale in interior, la sfarsit sau chiar la inceput...

Am cunoscut cateva persoane interesante si o punem de un nou proiect. Imi plac la nebunie furnicaturile si entuziasmul pe care le simt de cate ori ma implic in ceva nou, imi fac planuri si ma gandesc ce rezultate frumoasa o sa avem in final, care de fapt nu va fi finalu, ci doar sfarsitul primului "sezon"...

M-am inscris la un training de organizare de evenimente in speranta ca o sa devin un organizator mai bun si o sa fur mici tricks-uri de la trainer- chiar daca fac deja organizare de aproape un an si nu ma pot satura...

Am decis ca la ora actuala ceea ce ma reprezinta cel mai bine este ceea ce fac zilnic si incerc sa fac din ce in ce mai bine, asadar AZI mi-am mai facut un blog...blogdeorganizator.blogspot.com:). Altii au blog de nevasta, de sot, de copil, de blonda, de roman...eu de ce nu l-as avea pe al meu?:P

Poti si tu...

2010-04-07T07:02:00.000-07:00

...sa sustii ONGFest 2010 si noi te vom promova ca sustinator al evenimentului! Detalii? AICI

2010-04-02T07:18:00.000-07:00

As vrea sa scriu ceva frumos, care sa inspire. In schimb, stau de 5 minute cu degetele pe tastele "A" si "K" si cu palmele lesinate pe laptop incercand sa imi adun gandurile. Cand am inceput sa scriu frazele astea doua de mai sus, am decis sa nu mai alerg dupa ganduri si sa ma dau batuta. Culmea, tocmai atunci au inceput sa prinda viata si palmele si degetele...si tastele. E adevarat ca probabil nu voi scrie nimic frumos sau inspirat acum, dar macar am iesit din blocaj.

Oare de ce am impresia, nu de putine ori, ca lucrurile incep sa prinda contur atunci cand nu te mai gandesti la ele sau cand nu iti mai pasa? Cand m-am straduit prea mult sa ajung undeva, m-am impotmolit. Si cand am decis ca imi e indiferent, in final, daca voi ajunge sau nu acolo, m-am trezit deja la destinatie. Cele mai frumoase si cele mai triste lucruri care ti se intampla in viata te prind cu ochii inchisi si cu bratele pe langa tine. Nu vin decat de putine ori cand esti "pe faza" sau "in garda", cum ar zice unii. Efectul? Nu mai au aceeasi intensitate pe care te asteptai sa o aiba. Poate fi un lucru bun sau nu, depinde de context. Probabil ca este mai bine sa te bucuri mai putin intens de lucrurile bune din viata ta si sa suferi mai putin cand se intampla ceva rau, decat sa fii "treaz" si sa simti cu adevarat intensitatea a tot ceea ce traiesti.

Eu am scris si am mai dezbatut tema limitarii carora suntem supusi noi, oamenii, si inca ma mai obsedeaza gandul ca nu putem sa fim liberi, nici macar la nivel cognitiv. Poate este si unul dintre motivele pentru care ma scot din sarite normele sociale, argumentele de genul "asa se face", "asa se zice", "asa e normal", "e omeneste", "asa e bine/ rau", "vorbeste lumea" etc etc etc. Ce inseamna toate astea...?toate notiunile astea abstracte? Mie nu imi spun nimic. As vrea am dreptul de a refuza sa imi masor viata in functie de asemenea indicatori.

Dar, pana una alta, las "filosofarile" si va spun Sarbatori Pascale fericite! (ca doar, asa se spune, nu?)

un post trist

2010-03-29T12:30:00.000-07:00

E foarte naspa cum vezi ca atunci cand ai nevoie de cineva exista doua tipuri de oameni langa tine: care nu vor sa te asculte si care te asculta fara sa le pese.

In final, descoperi ca esti la fel de singur ca cei pe care ii arati cu degetul si te gandesti ca nu ai vrea sa fi in pielea lor. Dar esti.

In final, trebuie sa inveti o lectie dura, cel putin pentru cei care erau atat de naivi incat sa creada altceva: problemele tale sunt numai ale tale si cand incerci sa le expui, mai mult le agravezi. De ce? Pentru ca nimeni nu e dispus sa le asculte, iar daca se intampla sa te asculte, nu o fac decat ca sa te judece cand au ocazia...

E crud. Sunt paranoica? Poate sunt. Dar si in paranoia mea exista un dram de adevar, si e de ajuns pentru a da nastere gandurilor de mai sus.

Acum incep sa inteleg de ce isi fac oamenii bloguri. Realizeaza cat sunt de singuri.

eu sting lumina

2010-03-27T10:41:00.000-07:00

azi, sambata, 27 martie 2010, intre 20:30 si 21:30 eu o sa sting lumina si calculatorul. E ora Pamantului, sa il lasam sa respire o ora pe an.

starea mea de spirit azi

2010-03-20T04:04:00.001-07:00

De la ONGFest 2009 :)

2010-03-18T03:15:00.000-07:00

legion. serios?

2010-03-14T14:06:00.000-07:00

Tocmai ce-am venit de la filmul Legion. Da, ma numar printre persoanele care prefera sa mearga la cinema ca sa vada filme...sue me! Dar nu asta era ideea.

Impresia? Cred ca este un subiect destul de uzat, insa a avut o perspectiva putin atipica...a Raiului, a ingerilor si a Divinitatii, in general, vazute ca forte distrugatoare. Ok, cu exceptia lui "Mihail".

Totusi, mi se pare ca in ultima vreme se cam abuzeaza de idei ca stafsitul lumii- cu trimitere spre religie(avatar, 2010, the day the earth stood still etc), vampiri(twilight,daybrakers,a vampire's diary,asistentul vampirului si altele care nu imi vin acum in minte) si fantezia dusa spre grotesc (alice in wonderland- distorsionata-, cirque du freak, asistentului vampirului-din nou...).

Mi-au placut mult, de exemplu, Sherlock Holmes si Sotia calatorului in timp. Sunt curioasa care va fi "my next favourite".

Astept un film care sa vina cu ceva nou...

cerc vicios

2010-03-06T12:51:00.001-08:00

Te-ai intrebat vreodata cate persoane isi doresc sa fie TU?

Mi se pare foarte nedrept ca nu ne putem multumi niciodata cu ce avem, cu ceea ce suntem si ne dorim mereu sa fim ca anumite persoane din jurul nostru, cand, la randul lor, alte persoane isi doresc sa fie ca noi...si nu pot nici ele sa ne egaleze, cum nu putem nici noi sa fim ca "idolii" nostri. De ce? Pentru idolii mereu se schimba. In momentul in care ai ajuns ceea ce iti doreai sa fii, constati ca nu mai este "good enough". Si te reorientezi.

Te-ai gandit vreodata ca pentru cinva TU esti un model? un idol? Lucrul asta ar trebui, oare, sa ne faca mai responsabili si mai atenti? Ar trebui sa exercite presiune asupra modului in care ne comportam?

Nu am raspunsul la aceste intrebari dar mi se pare foarte ciudat cum mereu suntem in cautare de altceva decat ceea ce avem, desi in trecut ne-am dorit sa fim cum suntem in prezent.

vineri noaptea

2010-03-05T14:26:00.000-08:00

Ce face o fata stresata de ziua de vineri dupa ce a terminat sa lucreze in noaptea de vineri spre sambata? Face blog, facebook, mailuri, minute in retea, vibe fm si suc de fructe fara zahar. Aaaa...si un pic de twitter.

Am avut astazi o zi ca in povesti... acelea care te tin treaz pana la sfarsit ca sa vezi ce se intampla. Problema mea este ca eu inca sunt treaza si astept al naibii final care parca nu mai vine niciodata dupa cana de cafea pe care am baut-o pe la ora 17 cand imi picau ochii in gura si mai aveam de stat vreo 4-5 ore la birou...Sa mai mentionam ciocolata? tocmai am spus-o si pe asta. Si uite asa, eu tot astept sfarsitul acestei zile frumoase cu ochii rosii de la atata monitor care i-a agresat pana la ora asta si cu picioarele indurerate de la cei 10 cm pe care le-am tinut cocotate vreo 12 ore si incerc sa imi ies din ritmul alert pe care astazi m-am chinuit sa il intretin.

Din categoria "ai grija ce iti doresti".

Si-am incalecat pe-o sha si v-am spus povestea mea... Ha, am facut si o rima! gata, i'm off to bed.

Nighty Night!

ganduri si observatii in metrou

2010-03-03T12:08:00.000-08:00

cand nu am ce face imi pun intrebari. De exemplu in metrou. Cand merg cu metroul unii oameni citesc. Mai citesc si eu cate o data in metrou. De cele mai multe ori, insa, prefer sa imi adun gandurile ( asta cand nu am prin preajma femei galagioase sau gasti de adolescenti care rad in hohote de te miri ce si rad si eu de rasul lor). Am constatat ca economisesc mai mult timp in felul asta. Oricum, gandurile trebuie sa ti le pui in ordine, iar chestia asta ia timp. Mie imi lua nopti. Acum, imi aranjez cate un pic in fiecare zi si pot sa dorm mai linistita, fara sa ma trezesc la mijlocul noptii si sa imi notez in organizatorul de pe mobil lucruri "de facut". consider ordinea in ganduri ca arajatul sifonierului, sau stersul prafului. Ce grozav ar fi daca as putea sa le fac si pe astea cand merg cu metroul!:)

de obicei aranjatul gandurilor are loc seara, cand vin de la birou. dimineata am mintea prea adormita. nici macar muzica nu imi vine sa ascult. insa am o alta activitate. Observ. Mi-am dat seama ca am tendita de a ma uita mai ales la incaltamintea oamenilor. ma pasioneaza felul in care stau incaltarile asa frumos aliniate in picioarele acelor oameni ca pe rafturile unui magazin: pereche dupa pereche, toate culorile, cu toc sau fara, barbatesti sau de dama...e fascinant. si e foarte ciudat cum incaltamintea omului iti dezvaluie putin din ceea ce este el, din personalitatea lui. Mi s-a intamplat chiar sa imi dau seama ca am vecini de cartier pe care nu ii cunosc dar mergem in fiecare dimineata, la aceeasi ora, cu acelasi metrou la serviciu. Dupa incaltari i-am recunoscut la inceput, evident! :))

Alte lucruri pe care le-am mai observat in aceasta saptamana, tot dimineata, au fost: o fata cu codite rasta, imbracata foarte colorat care fredona si dansa dupa muzica din casti la ora 8:30 dimineata; un cuplu de adolescenti cu un bebe de cateva saptamani care nu se mai oprea din plans si ei nu stiau ce sa ii faca; am descoperit ca una dintre persoanele cu care ma intalnesc dimineata in metrou- si pe care am remarcat-o tot dupa incaltari in prima instanta- este avocata (in urma unei convorbiri telefonice),cele mai multe fete machiate prea strident pentru o ora matinala, cu cizme din lac cu tocuri cui, unghii false prost aplicate si (neaparat) clik, libertatea sau cancan in mana impreuna cu barbatii/baietii cu adidasi mike sau adibas si un fes prea mult dat pe spate, coboara la Obor; fetele si baietii care isi citesc in metrou schemele dupa cursurile la geografie, literatura sau limbi straine coboara la victoriei- tot aici coboara si avocata pomenita mai sus; cei mai multi barbati imbracati la costum lucreaza in banci si vorbesc non stop la telefon...aaaa...si se poarta blackberry si nokia e71.

N-ar fi pacat sa merg cu masina la birou? :))

despre laude si ipocrizie

2010-03-01T08:12:00.000-08:00

Am de la un timp o dilema in plus. Nu e noua, e doar reactualizata de un context...Inca nu am descoperit de ce oamenii vor sa se eschiveze de la lucrurile pe care este datoria lor sa le faca si au impresia mereu ca altul are mai mult timp decat ei...? Si culmea este ca ii refuzi o data si dupa aia tot insista- pentru ca ai facut marea greseala de a-i ajuta candva. Si incearca sa te convinga ca e treaba ta sa faci acel lucru si ca ei vor sa il faci tu pentru ca numai in tine au incredere si pentru ca tu esti cel mai bun la lucrul ala bla bla. Cand, de fapt, nu e treaba ta iar acele "laude" sunt ipocrtite si menite sa te manipuleze- ar trebui sa raspunzi, probabil: vai, sigur ca fac toata munca asta, iti multumesc ca imi recunosti adevarata valoare si ca ai incredere in mine si ca in loc sa iti asumi tu responsabilitatea mi-o pui mie in carca! Ce onoare pe capul meu!!" Vesnica justificare este ca ei au super multa treaba, nu mai fac fata, si au nevoie de ajutor "ca doar suntem o echipa!". Dar eu de cate ori m-am dus la altul sa ii spun ca nu mai am timp pt mine si ca stau seara dupa program ca sa imi termin treaba, nu mai am viata personala etc...si vreau sa ma ajute, pentru ca "suntem o echipa"?! Nu m-am dus. Pentru ca asta inseamna, din punctul meu de vedere, responsabilitatea...cand iti asumi niste sarcini te gandesti "am timp sa le fac pe toate? sau mai las si la altu?", nu le iei tu pe toate ca sa arati ce capacitate de a lucra ai si apoi vezi ca nu ai timp de toate si incepi sa le pasezi in stanga si in dreapta! Si, la final, desi nu ai facut tot ce ti-ai asumat sa faci si au facut ceilalti, "din echipa", iti culegi "laurii" cu mandrie. Si te minti singur ca TU poti!

Si cel mai rau ma enerveaza insistenta asta- gen esti persoana mea de incredere, esti cel mai potrivit sa faci asta and other bullshit...si faptul ca daca i-ai ajutat o data cred ca li se cuvine sa ii ajuti de fiecare data! Si nu, nu e asa.

O sa ma duc, de test, sa vad daca va fi cineva dispus sa ma ajute cand le spun ca "suntem o echipa" si eu nu am timp sa fac toate lucrurile pe care ar trebui sa le fac...deja stiu raspunsul pe care o sa il primesc, dar macar asa o sa invat si eu cum sa refuz.

By the way, o primavara frumoasa si linistita! :)

ROMÂNIA, ŢARA MINUNILOR

2010-02-17T10:57:00.000-08:00

Ce scrie mai jos nu imi apartine. Dar am simtit nevoia sa impart cu cineva...

ROMÂNIA, ŢARA MINUNILOR

România este o ţară de poveste. O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi. Pe cuvânt, la noi, în România:

Salariile cresc scăzând
Pensiile sunt tot mai mari fiind reduse
Medicamentele gratuite trebuie cumpărate
La robinet, apa caldă curge rece iar apa potabilă nu e bună de băut
Trăim în frig plătind tot mai multă căldură
Plătim asistenţa medicală gratuită
Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!
Premierul ştie totdeauna ce vrea “românul” fără să-l întrebe niciodată
Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari
Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi
Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incopetenţă
Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă
Salariile profesorilor au crescut cu 50% prin reducerea cu 15%
Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300 000
Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul
Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale
S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite
S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%
Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru
Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub
îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional. Din nou, culmea! La fel procedează şi preşedintele!
Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea
Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor fără să fie condamnat vreun corupt
Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa
Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost desemnat de “flacăra violet”
O campanile electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane
Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştri: unul demis, unul interimar şi unul desemnat
Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, adâncesc şi mai grav criza
Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară
Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost
Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii
Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari
Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente
Analfabeţii nu numai că pot citi, ei învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere
Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent
S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20 000 de intreprinderi lunar
Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi
Agricultura noastră hrăneşte 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din alte ţări
Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa. Cu gazele se întâmplă la fel
Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine
Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt
Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm!

Mai sunt minuni în ţara asta.
În România, minunile nu se sfârşesc niciodată!
Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste. Alegem mereu şi mereu
conducătorii cei mai capabili de minununăţii!

Poveste adevărată, scrisă de un cetăţean adevărat al acestei ţări adevărate.
Februarie 2010
T.S.P.

talent dom'le!

2010-02-11T14:34:00.000-08:00

astazi sunt happy, pentru ca in urma cu o saptamana m-au contacta administratorii site-ului www.euradionantes.eu si mi-au cerut permisiunea de a posta la "photo of the day" o fotografie facuta de mine la lacul Sfanta Ana, in iarna 2008...iar astazi m-au anuntat ca au postat-o...:D o gasiti in josul paginii. I am so proud! :))

http://www.euradionantes.eu/#

inceput de februarie

2010-02-01T10:31:00.000-08:00

De ce ne complicam noi atat de mult cand gandim? Lucrurile sunt atat de simple daca reusim sa ne desprindem un pic de ele...dar desprinderea de cele mai multe ori doare sau dezamagaseste sau...pur si simplu nu ne place.

Mereu ne intrebam "de ce?" si "cum?"...de parca ne putem da seama cu adevarat. Fiecare traieste in propia lume si cred ca tot ce au oamenii in comun este finalul si, poate, inceputul. Ce se afla intre, si avem impresia ca este atat de importanta, este de fapt, subiectivitatea. Si nu, nu cred ca exista un om capabil sa fie obiectiv, indiferent de situatie, pentru ca fiecare are un background diferit care il bantuie si, cred, asta este elementul cheie care ne face pe noi ceea ce suntem...iar backgroundul este intr-o continua metamorfoza, deci si noi, si subiectivitatea noastra. Si asa ajungem la stadiul in care ce ne placea ieri sa nu ne mai satisfaca si ceea ce am spus ca nu vom face niciodata sa devina un obicei...So, subiectivitatea asta in continua miscare ne face sa fim inconsecventi. Atunci, cine suntem noi, oare? Cum ne putem caracteriza? Cum ne poate caracteriza altcineva? Cum putem spune ca avem incredere intr-un om cand de fiecare data cand il vedem el este altul? Ce ne ramane constant...?

Uneori cred ca suntem doar niste experimente ale naturii...

adaptare postmoderna

2010-01-19T10:45:00.000-08:00

Mie mi se par geniale si originalul si adaptarea...

knocking....

2010-01-11T06:53:00.000-08:00

So many billions, so many billions of bullets we've become,
We are civilians, we are civilians but just do not give us guns.
Coz I would shoot you down from the side,
Just like you would me,
We've lost nothing, and besides,
I'll just become a thief.
Someone's knocking on the door you know,
We've got so many things to hide…
Did you listen to the radio? Do you know what's happening outside?
This is a market, this is a market you can buy anything you want,
A flying carpet, a flying carpet for your car when youre in a rush…
I don't want to buy a gun,
Even though I can,
I wouldn't shoot you, I would run,
But I'm still an evil man.
Someone's knocking on the door you know,
We've got so many things to hide…
Did you listen to the radio? Do you know what's
happening outside?

Santa, baby....

2009-12-28T12:22:00.000-08:00

...hurry down the chimney tonight! :))

Imi place mult melodia aceasta si imi place si mai mult contextul in care o canta cine o canta- de fiecare data pare sa fie altcineva.

A trecut si Craciunul 2009. Pentru mine a fost unul dintre cele mai frumoase de pana acum, chiar daca in familia mea nu se gatesc 10 feluri de mancare, cozonacul se cumpara iar vinul se bea cu masura.

Am facut cadouri tuturor persoanelor drage mie si, desi nu asteptam nimic in schimb, am primit exact ce imi doream de la fiecare! A fost frumos. Si a fost special.

Elis, nepotica mea de trei ani, era foarte uimita si nu intelegea ce Mos ii aduce cadouri si de ce sunt doi Mosi care vin in aceeasi luna...Mos Nicolae si Mos Craciun. E delicios sa iti aduci aminte de copilarie si de momentele in care credeai ca un mos gras si bun iti aduce cadouri in fiecare an. Si e si mai frumos sa vezi din nou Craciunul prin ochii unui copil.

Sarbatori Senine in continuare!

concediu

2009-12-23T13:03:00.000-08:00

Astazi este prima zi de concediu. De fapt, cred ca a inceput de ieri :). Aseara am fost cu mama la un concert Tudor Gheorghe- Degeaba. Recunosc ca la inceput nu mi-a suras ideea, pentru ca nu este tocmai pe gustul meu. Mi se parea prea sentimentalo-dramatica muzica lui. Insa, aseara am avut placuta surpriza de a-l asculta cu placere. Poate si datorita simtului sau dezvoltat al ironiei si a subtilei indignari care plutea dusa de notele muzicale. A fost frumos. O experienta placuta, cu atat mai mult cu cat asteptarile mele nu erau prea mari.

Astazi, am dormit de dimineata fara sa imi pun ceasul sa sune! Este un adevarat stres pentru mine cand suna ceasul dimineata...drept pentru care de obicei ma trezesc singura cu un minut, doua inaintea orei la care l-am pus numai ca sa nu il aud! Deci, practic, el saracul nici nu mai apuca sa sune decat daca este una dintre diminetile in care suna la 8:00 si il opresc dupa care il pun la 8:10. La 8:10 il opresc din nou si il pun la 8:30...iar la 8:30 deja il pun la 9:00 sau ma trezesc :)). Da, sunt asemenea dimineti...si cand simt ca urmeaza una din astea il pun sa sune cu o jumatate de ora mai devreme decat de obicei ca sa ma pacalesc singura, amanandu-l fara sa ma trezesc mai tarziu decat de obicei.:) Fiecare cu pasarelele lui.

Am dat de o carte care mi se pare interesanta, desi nu am citit decat vreo 50 de pagini din ea, aseara, in graba... Femeia Sfasiata de Simone de Beauvoir. Sa vedem...

ganduri de iarna

2009-12-03T12:19:00.000-08:00

Imi aduc aminte cu uimire de copilarie si de placerea cu care asteptam sa vina iarna. Sa ies la o bulgareala cu baietii, sa joc un fotbal in zapada, sa impodobesc bradul natural pe care il aducea tata pe ascuns si il punea pe balcon, sa confectionez cadouri pentru familie, sa ii scriu neindemantica lu' Mosu' si sa ii las scrisoarea pe caloriferul din fonta de langa fereastra camerei mele pline de jucarii si jucarioare, sa stau treaza noaptea fara sa ies din camera asteptand sa aud din sufragerie fosnetul pungilor de cadou care erau puse sub brad, sa ma trezesc cu miros de cozonac si portocale si sa fug repede, in picioarele goale, ca sa deschid cadoul cu numele meu pe el.

Dar, pana la urma, ce e original in toata povestea asta? oare nu au toti oamenii aceleasi amintiri din copilarie? Din pacate nu toti...pentru ca sunt si copii la care nu vine Mos Craciun, care nu au brad si se uita la cei din vitrinele magazinelor. Ma gandesc cu regret ca dupa ce vor ajunge oameni mari nu vor avea ce sa isi aminteasca, sau, cel mai probabil, nu vor mai vrea sa isi aminteasca.

Si acum, mi se pare nedrept Craciunul cu tot sclipiciul, cu toata beteala, cu toate globuletele stralucitoare si cu toata opulenta lui. Craciunul nu exista pentru toti, ci doar pentru cei care au aceasta sansa...Iar restul...restul oamenilor care nu se pot bucura in aceasta perioada devin si mai tristi decat de obicei cand vad ca se poate si altfel, cand vad ca exista si familii fericite, copii cu parinti bogati, batrani cu copii si nepoti iubitori. Stiu ca, auzind asta, unii oameni vor spune ca nu are cum sa le suprime lor bucuria nefericirea altora...dar nu se gandesc ca prin bucuriile lor extravagante pun sare pe rani.

Si nu, nu ma gandesc ca ar trebui sa nu mai existe Craciunul, sau ca ar trebui sa nu ne mai bucuram de el daca avem aceasta ocazie, dar, imi dau seama, cu regret, ca nu mai sunt copil. Pentru ca vad nedreptatea care exista pana si in...Craciun.

De unde mi-au venit gandurile de mai sus? si de ce sunt, ar zice unii, pesimista? Pentru ca vad cat de usor este sa faci bine cuiva si sa refuzi. Exista atatea posibilitati de a face o fapta buna, si nu numai de Craciun, si totusi nu o facem. Ce ne costa de exemplu sa donam o felie de paine , sa sarbatorim Craciunul intr-un mod eco , sa cumparam o jucarie de la un copil, sa mergem la un concert caritabil sau chiar sa reciclam...?

Stiu ca e un cliseu, dar daca am renunta o data la toata pasivitatea asta care ne curge prin vene, poate ar fi mai multi oameni mai zambitori.

Chiar daca nu mai avem atat de multa zapada pentru bulgareala, chiar daca bradul nu mai este natural, chiar daca nu ii mai scriem lu' Mosu', caloriferul nu mai este din fonta iar camera nu mai are jucarii, chiar daca noi facem pungile de cadou sa fosneasca si nu mai alergam dimineata sa le desfacem pentru ca deja stim ce este in ele...chiar daca.

trist dar adevarat

2009-11-02T10:36:00.000-08:00

ceva dragutz

2009-10-24T04:35:00.001-07:00

Am fost cateva zile la Voineasa (Valcea), in concediu, si am reusit sa fac niste poze destul de dragutze, zic eu. Si unele chiar amuzante. :) Voila!

no topic

2009-10-20T13:44:00.000-07:00

Oare fiecare om are cateodata impresia ca traieste in alta lumea decat cei din jurul lui? Adica, ok, stiu teoria relativitatii and stuff, dar uneori mi se pare ca oamenii se raporteaza exagerat de diferit la aceleasi lucruri, in definitiv, banale...it sucks.

Am auzit foarte des, in diferite medii si prin diferite canale, cuvinte ca prioritizare, rezolvare, sarcina, dead-line, task, timp, management, HR, strategie, plan, cariera, venit, impozit, fiscal, audit etc etc....Atat de des incat incep sa isi piarda sensul cuvintele astea.E ca si cum iei un cuvant oarecare, de exemplu iaurt, si il repeti de multe ori in gand, chiar schimbandu-i accentul, fara sa il mai asociezi cu imaginea vizuala sau olfactiva a produsului pe care il reprezinta. E un exercitiu pe care il fac atunci cand ma plictisesc. O sa iti dai seama ca dupa cateva zeci de secunde nu ii vei mai intelege sensul. Ti se pare ca "iaurt" ar putea foarte bine sa insemne orice altceva decat inseamna deja...si te simti derutat.

Partea buna este ca iti revii repede. Si asta incerc si eu acum, sa imi revin, pentru ca vreau sa ies defintiv din furtuna prin care tocmai am trecut. Din multe puncte de vedere... personal, profesional, emotional...

Imi da totusi incredere in mine faptul ca am dreptul sa nu las "lumea" sa vada decat ce vreau sa arat. Dar uneori uit ca am acest drept. Si ma costa.

kestii, vrajeli

2009-10-06T11:26:00.000-07:00

Nu pot sa inteleg de ce au UNII oameni capacitatea sa fie stresati si altii, parca nu au fost inzestrati cu asa ceva! Ei sunt calmi. Sunt calmi pt. ca stiu ca lucruruile trebuie sa fie rezolvate de cineva, nu conteaza de cine, atata timp cat nu sunt ei. Chiar daca ei ar rezolva mai bine, chiar daca este treaba lor.

Trec printr-un razboi interior in momentul de fata, pentru ca nu pot sa inteleg si nu stiu cum sa reactionez cand oamenii sunt total indiferenti in legatura cu niste chestii care ii privesc direct, si astepta sa faca altii treaba lor. Unii sunt mai prosti si unii mai destepti? sau cum? Siiii culmeaaa! Dupa ce ca le faci treaba, mai sunt si nemultumiti si iti reproseaza ca nu e bine! ca nu e asa cum au gandit-o ei!:)) LOGIC! Nu avea cum sa fie cum au gandit-o ei, pentru ca a fost gandita si FACUTA de altcineva! Nu e prost omu' cand face? Nu...ca ar insemna sa ma regasesc in cuvantul asta. Si nu ma regasesc.

Mie nu imi place sa stau- decat foarte rar, cand chiar simt nevoia fizica. Nu pot sa inteleg cum pot unii oameni sa traiasca atat de calmi si sa treaca prin viata ca rata prin apa, cand viata e atat de frumoasa cand...o traiesti! De ce se rezuma la un job plictisitor, care nu le ofera alta satisfactie decat banii, de ce se complac in casnicii care nu le mai ofera nimic in afara de mancare si un televizor in fata caruia sa stea cand se intorc acasa sa se uite la OTV, de ce fac copii peste copii carora nu au ce sa le ofere si in cresterea carora nu investesc, de ce vor sa duca o viata cat mai comoda? o viata traita comod, pentru mine, nu ar avea sens. Te limiteaza si incetezi sa gandesti, sa gandesti profund, mai exact. OK, e greu sa ai un job solicitant, e greu sa ai o familie unita si armonioasa..dar ce lucruri bune se fac fara efort? Da, lucruri, poate face oricine, de suprafata...ca sa zici la finalul vietii: am avut un job, am avut o familie, am avut 3 copii, un caine si o casa. Asa si? Ce job ai avut?Ce familie?Ce copii ai crescut?In ce casa ai locuit?

Nu ai fi vrut mai mult? Nu vrei mai mult?

Trist este ca in cele mai multe cazuri raspunsul este ...NU.

Ultimul update ONGFest 2009!

2009-09-15T04:51:00.000-07:00

Fuse, fuse si se duse...cum a spus una dintre voluntarele nostre la sfarsitul evenimentului. La ONGFest ma refer, evident! :)

Eu inca sunt in "rehab" dupa trei zile de stat in picioare langa, pe, dupa...si mai aveam un pic si intram si sub...scena.:)) Boxele mi-au urlat non-stop in creierash, toti imi spuneau ca tip cand vorbeam cu ei, dar, de fapt, eu aveam urchile infunate de la decibeli.

In cifre: 30.000 vizitatori, aprox. 200 organizatii, 200 participanti la CROS, 500 de participanti la ciclopromenada, 90 de organizatii care au desfasurat activitati culturale...

S-au intamplat atat de multe ca nici nu stiu cum as putea sa le descriu altcumva decat prin cuvintele diversitate si armonie: adoptii de animale, teatru, concerte, dansuri traditionale romanesti, rrome, aromane, grecesti, chitara, rock, folk, origami, majorete, face painting, jocuri, concursuri, demonstratii de prim-ajutor, tombole, mascote, jonglerii...ca sa va faceti o idee va recomand sa priviti cateva fotografii foarte reusite ale unuia dintre vizitatorii nostri: http://nicubunu.ro/pictures/fairs/ongfest2009/ si filmuletele de prezentare realizate de Hans Hedrich.

1. TUR de ORIZONT (10 filme / nr. 1: interviu cu reprezentanta organizatorilor, FDSC; nr. 2-9: in vizita pe la standurile si ONGurile - cca. 200; nr. 10: panoul cu lista participantilor la ONG-fest)
http://www.youtube.com/view_play_list?p=268829E70748BE0B

2. Portrete de ONG-uri prezente la ONG-fest
http://www.youtube.com/view_play_list?p=D0BF58E21F1DCF13 (1: As. Salvati Delta, 2: Reteaua RACRO, As. Ateliere fara Frontiere.)

Vor urma in curand inca cca. 12 portrete de ONG-uri.

Multumesc tuturor celor care au trecut sa ne vada! Si astept linkuri cu poze, daca ati facut, sau doar impresii si sugestii la ruxandra.palade@fdsc.ro :)

See ya!

NOUTATI ONGFest!!

2009-08-26T07:02:00.000-07:00

Am pus pe site-ul ONGFest draftul agendei cultural-artistice!! Cine are rabdare sa o citeasca pe toata primeste un premiu de la mine! :))

Oricum, take a look, precis o sa gasesti ceva pe gustul tau...and there is more to come!

http://ongfest.ro/program-cultural/

Update: 180 de ONG-uri la ONGfest!!

2009-08-21T10:39:00.000-07:00

Mai este atat de putin pana la ONGfest...iar zilele zboara foarte repede, timpul se scurge printre multele intalniri, zecile de telefoane, sutele de mailuri, agenda culturala, pregatirile pentru conferinta de presa, pentru cocktail, seminarii...si, mai nou pentru un CROS!:D Da, vom avea si CROS la ONGfest. O personalitate-surpriza va da startul duminca dimneata si va alerga impreuna cu ONG-istii si cu prietenii lor.

Avem 180 de organizatii inscrise si sper sa fie toate pe anul acesta pentru ca in momentul de fata 98 dintre ele vor sa faca spectacol pe scena si am fost nevoiti, cu parere de rau, sa le mai scurtam din program pentru a avea loc cat mai multe activitati. Oricum, suntem convinsi ca daca depunem putin efort toti cei care suntem implicati in acest eveniment, va fi bine.

Dar nu se putea sa nu ni se intample si noua ceva aiurea in organizarea evenimentului, drept pentru care, am avut minunata surpriza ca miercuri noaptea, pe la 23:30, sa aflam ca Luna Amara si The Amsterdams nu mai pot sa cante la ONGfest...so, ne-am petrecut noaptea incingand liniile telefonice pentru a face rost, din scurt, de alte trupe...si am facut. Dar de data aceasta nu va mai spun nimic, sa fie surpriza. Oricum, vor fi gata pliantele si posterele in scurt timp. Daca veti merge prin centrul Bucurestiului si veti vedea o echipa de voluntare frumoase cu tricouri ONGfest, impartind pliante, sa stiti ca sunt fetele noastre! Si frumoase si destepte! :)

O sa anunt cand lansam campania de promovare pe strazile Bucurestiului si unde ne puteti intalni. Pana atunci, va las sa va delectati cu noul nostru site: www.ongfest.ro!

ONGFest: 170 de participanti inscrisi!

2009-08-15T00:41:00.000-07:00

Ieri a fost o zi plina de surprize pentru toata echipa de organizare ONGFest: ultima zi de inscrieri la festival.

Am ajuns la impresionantul numar de 170 (!!!) de organizatii inscrise, din toate colturile tarii.

Ne-am confruntat cu o avalansa de telefoane, mailuri cu formulare, declaratii, logo-uri...intrebari, vizite la sediu...a fost o zi plina si frumoasa!

Avem mare noroc cu echipa noastra de voluntari care ne-a ajutat foarte mult de cand am inceput centralizarea aplicatiilor, pastrarea legaturii cu participantii si alte lucrurui care sunt vitale pentru buna desfasurare a evenimentului.

Atmosfera este fierbinte la noi in departament. Se lucreaza la foc continuu, cele opt ore de lucru au devenit doar orientative si toata lumea da tot ce-i mai bun pentru ca ONGFest sa se desfasoare in cele mai bune conditii.

Urmatorul pas esential va fi sa concepem un newsletter prin care sa tinem la curent organizatiile participante cu mersul lucrurilor. Comunicarea este esentiala.

Timpul trece repede dar noi ne miscam mai rapid ca el! Mai este mai putin de o luna...11-13 septembrie: cel mai mare eveniment al societatii civile! ONGFest !!

Un mic secret: vom avea concerte ale trupelor Luna Amara, The Amsterdams, Zgarie Nori, fanfara, teatru stradal, demostratii de graffiti, street dance, teatru de papusi, statui vii, concursuri, tombole, ateliere de origami, telescop pt observatii solare si ale astrilor, cvartetul de coarde "Inbox", trupa de teatru Aualeu, Arca lui Noe cu cate o piesa de teatru in fiecare zi, expozitii de pictura, sculptura si fotografie si multe, multe alte surprize!

Pregatirile pentru ONGFest continua!

2009-08-05T06:42:00.000-07:00

Pregatirile pentru ONGFest avanseaza rapid. Proiectul incepe sa capete contur iar participantii, voluntarii, sponsorii, partenerii si noi, organizatorii, suntem foarte entuziasmati si increzatori ca va fi un eveniment remarcabil.

Am inceput sa centralizam formularele de inscriere iar organizatiile participante pregatesc niste surprize cel putin interesante atat la standuri cat si pentru programul artistic si cultural! Sunt convinsa ca toate persoanele care vor fi acolo, vor gasi macar un stand care sa le atraga atentia.

Blogul nostru (www.ongfest.wordpress.com) a ajuns la 350 de vizitatori unici pe zi, vom avea invitati speciali din tarile vecine Romaniei si noutatile continua...dar mai pastram si pt mai tarziu!:)

Va voi tine la curent cu organizarea evenimentului si, mai ales, cu agenda culturala, pe care (trust me!!) NU vreti sa o ratati!

ONGFest vine numai cu vesti bune!

2009-07-31T09:49:00.000-07:00

Ai fost in vacanta si nu ai apucat sa te inscrii la ONGFest? Mai ai o sansa!

In urma reducerii taxei de participare* am primit numeroase cereri de prelungire a dead-line-ului pentru inscrieri la ONGFest si am decis sa le dam curs.

Asadar, termenul limita pentru inscrierea organizatiilor la ONGFest s-a modificat. Ne mai puteti trimite formularele de participare pana la data de 14 august 2009, inclusiv.

ONGFest este cel mai mare eveniment al societatii civile romanesti si se va desfasura intre 11 si 13 Septembrie in centrul vechi al Bucurestiului. Evenimentul este un promotor al comportamentului filantropic si voluntar, precum si al participarii publice si va reuni peste 150 de ONG-uri, donatori, fundatii corporatiste, companii, institutii publice si peste 15.000 de vizitatori, in cele trei zile de spectacole, concerte, expozitii de fotografie, teatru stradal, seminarii si dezbateri.

ONGFest este organizat de Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile si finantat de Trust for Civil Society in Central & Eastern Europe.

*Noua taxa de participare la ONGFest :

* ONG-uri cu buget anual sub 10.000 euro sunt SCUTITE de taxa
* ONG-uri cu buget anual intre 10.001 – 50.000 E: taxa 100 Ron
* ONG-uri cu buget anual* intre 50.001 – 100.000 euro: taxa 200 Ron
* ONG-uri cu buget anual* peste 100.000 euro: taxa 300 Ron

Taxa de participare va acoperi costurile de electricitate ale evenimentului, serviciile medicale si de paza.

PS: mai multe detalii pe www.ongfest.wordpress.com

ONGFest- NEWS!!

2009-07-23T07:51:00.000-07:00

Am lansat pe blogul ONGfest noi rubrici speciale pentru eveniment!

De acum vei putea sa citesti pe www.ongfest.wordpress.com NOUTATEA ZILEI- in fiecare zi o stire de interes pentru societatea civila si pentru cetateni.

La rubrica PARTICIPANTI am inceput enumerarea si descrierea succinta a organizatiilor care s-au inscris deja la festivalul societatii civile. Vei fi si tu printre ei? :)

Si un secret: urmariti blogul ONGfest in urmatoarea saptamana si veti avea o mega surpriza...placuta!! ;)

Keep in touch!

Rux.

ONGfest-update!

2009-07-08T04:01:00.000-07:00

Inscrie-te pana vineri, 10 iulie, la ONGFest pentru a beneficia de reducerea de 30% din taxa de participare. Peste 50 de organizatii s-au inscris deja la evenimentul sectorului asociativ din Romania. Vino si tu!

Vrei sa-ti promovezi organizatia?

Vrei sa atragi finantari, voluntari si posibili angajati?

Vrei sa stabilesti parteneriate durabile cu actorii importanti ai sectorului?

Vrei sa interactionezi direct cu responsabilii de CSR si cu oficialitatile publice?

Acum ai aceasta ocazie!

Participa intre 11-13 septembrie 2009, in centrul vechi al Bucurestiului, la cel mai important eveniment al sectorului asociativ din Romania si vei putea sa dai ochii cu peste 150 de ONG-uri, donatori, fundatii corporatiste, companii, institutii publice si peste 15.000 de vizitatori.

ONGFest, societatea civila mai aproape de tine!

Vrei sa participi? Nimic mai simplu! Descarca Formularul de Inscriere, completeaza-l si trimite-l pe adresa de email aurelia.grigore@fdsc.ro pana la data de 31 iulie 2009!

Taxa de participare:

ONG-uri cu buget anual sub 10.000 euro sunt SCUTITE de taxa
ONG-uri cu buget anual* intre 10.001 – 50.000 E: taxa 100E
ONG-uri cu buget anual* intre 50.001 – 100.000 euro: taxa 150E
ONG-uri cu buget anual* peste 100.000 euro: taxa 200 E
* pentru a face dovada categoriei de buget in care va incadrati este esential sa trimiteti, impreuna cu Formularul de Inregistrare, o declaratie pe propria raspundere, stampilata si semnata de catre un factor de decizie din organizatia dumneavostra.

NOTA: Organizatiile care se inscriu si fac dovada platii taxei de participare pana la data de 10 iulie 2009, beneficiaza de o reducere de 30%.

Pentru organizatiile participante din afara Bucurestiului, se asigura cazarea pe toata durata evenimentului, pentru 2 persoane din partea fiecarei organizatii.

Pentru mai multe detalii acceseaza blogul evenimentului: http://ongfest.wordpress.com/

sunt aici

2009-07-02T08:22:00.000-07:00

Sunt aici. E ora 18:30 iar eu inca sunt la birou. Abia mi-am terminat de trimis mailurile, de dat telefoane, primit telefoane, facut grupuri, explicat lucruri despre ONGfest voluntarilor...de scris vreo doua articole si...de ascultat Gummy bear...:))

Nu am niciun chef sa plec pentru simplul fapt ca trebuie sa ies si sa merg cu metroul iar afara e racoare si eu sunt in maiou. Ce urat suna cuvantul asta...maiou. Cah!

ONGfest!! Hai si tu!

2009-06-30T06:27:00.000-07:00

Vrei sa-ti promovezi organizatia?

Vrei sa atragi finantari, voluntari si posibili angajati?

Vrei sa stabilesti parteneriate durabile cu actorii importanti ai sectorului?

Vrei sa interactionezi direct cu responsabilii de CSR si cu oficialitatile publice?

Acum ai aceasta ocazie!

Participa intre 11-13 septembrie 2009, in centrul vechi al Bucurestiului, la cel mai important eveniment al sectorului asociativ din Romania si vei putea sa dai ochii cu peste 150 de ONG-uri, donatori, fundatii corporatiste, companii, institutii publice si peste 15.000 de vizitatori.

ONGFest, societatea civila mai aproape de tine!

www.ongfest.wordpress.com

Strange LoVe

2009-06-27T02:07:00.000-07:00

Vara asta...GO FAR!

2009-06-08T08:30:00.000-07:00

Daca nu stii ce sa faci la vara...vino sa te distrezi cu noi!

FDSC lanseaza o invitatie!

Ne-am gandit sa iti facem cinste cu un cocktail racoros preparat dupa reteta unica si savuroasa a FDSC-ului: o tona de distractie amestecata cu o doza de prieteni buni, un strop de efort, iar la final…topping de experienta de cea mai buna calitate (garantata prin contract)!

Acest cocktail inedit se numeste Targul FAR (Fundatii si Asociatii din Romania) pe care Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile (FDSC) il va prepara impreuna cu tine in lunile iulie-septembrie si il va servi in centrul vechi al Bucurestiului intre 11-13 septembrie 2009.

150 de fundatii, asociatii, companii si institutii publice se vor racori cu FAR impreuna cu toate persoanele care vor dori sa simta gustul efervescent al cocktail-ului preparat de noi!

Pentru a intra in echipa FAR trimite un mesaj la adresa ruxandra.palade@fdsc.ro si solicita formularul de inscriere la FAR pt voluntari.

Vara inseamna doar distractie goala? Pentru unii da, dar TU...vrei mai mult?

GO FAR! Voluntariaza!

Persoana de contact:

Ruxandra Palade

Departamentul Relatii Publice
Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile
Splaiul Independentei nr.2K, et.4
Bucuresti, Sector 3
Tel: +4 021 3100177
Fax: +4 021 3100180
ruxandra.palade@fdsc.ro
www.fdsc.ro

Inscrie-te in Catalogul Societatii Civile, cea mai actualizata baza de
date ONG din Romania!

www.stiriONG.ro, deci existi!

inghesuita

2009-05-29T13:42:00.000-07:00

N-am mai scris de multicel dar uite ca acum am revenit. Nu chiar in forta, dar am revenit!

Ma simt cam inghesuita in ultima perioada pt ca se apropie licenta si am cam multe pe cap...Dar eu vreau sa fie bine si o sa fac tot ce imi sta in putinta. Nu am de ce sa ma plang pentru ca tot ce fac acum imi place si asta e un lucru bun.

Pregatesc ceva mai neobisnuit pentru blogul asta in viitorul apropiat, asa ca daca vreti sa aflati despre ce e vorba stati cu ochii pe el. Nu chiar acum, dar in cateva zile o sa incep sa postez niste mesaje care nu vor fi despre mine dar vor fi personale...You'll see!

Hai, gata, m-am bagat la somn ca mi se inchid ochii...maine iar ma trezesc la 7! si mai e si sambata...weekend pentru unii, zi de invatat pentru altii, astia de-ai ca mine.

Azi nu pun poza ca mi-e lene sa caut.

lipsa

2009-05-12T13:50:00.000-07:00

Astazi am o lipsa totala de chef. Ar trebui sa dorm...dar nustu de ce m-am apucat sa scriu , pentru ca efectiv nu am nimic interesant de spus. AAA...ba da, stai ca am gasit ceva. Maine seara sau cand o sa am chef, o sa va povestesc cum a fost la Forumul ONG care are loc zilele acestea la Palatul Parlamentului. E foarte interesant si merita discutat. Dar acum inca procesez evenimentul...il diger. Asa ca ma dedic acestui proces. See ya later.

pasiuni

2009-05-08T09:22:00.000-07:00

Tu ce pasiuni ai?Mai au oare oamenii timp astazi de pasiuni?Tata colectiona timbre, facea poze si le developa singur, desena...mama citea...sor-mea deja nu a mai avut pasiuni decat scurte perioade de timp.Eu...eu cred ca am o pasiune, una constanta de prin clasa a 6-a...scrisul. Tin minte ca prima oara cand am gandit "out of the box" a fost in calasa a 6-a cand aveam de facut un comentariu la Dorinta, de Eminescu. Am citit materialele critice indicate de profesoara dar ceva lipsea. NU exista o viziune comuna. Eu vedeam altceva in poezia aia. Pentru prima oara am vazut altceva decat mi se indica intr-un lucru...si, pentru prima oara am si avut curajul sa scriu un comentariu in care aratam ce imi spuneau mie acele versuri, nu ce mi se spunea ca ar trebui sa imi spuna. Si mama-profa de romana- si profa de la scoala au ramas uimite de faptul ca am avut curajul sa ma exprim. Si de atunci ma tot exprim si incerc sa fiu,in continuare, propriul vizor si sa nu imprumut decat ce mi se pare ca se suprapune cu mintea si sufletul meu.
Urmatorul pas a fost sa scriu poezii cand aveam "deceptii in dragoste"...pe la 12-14 ani:)). Apoi am trecut la proza, mai intai in engleza pt ca ma exprimam mai usor ca in romana, apoi si in romana. Am castigat vreo doua concursuri de proza si apoi am terminat liceul si gata. Nu am mai avut timp sa scriu ce imi place ci "ce trebuia". Asta pana am invatat sa scriu "ce trebuia" cum imi place...si atunci a devenit interesant. Acum, oare care va fi urmatorul pas? Ca din scris cu siguranta nu ma voi opri:) Whether you like it or not:))

fara cuvinte

2009-05-02T10:25:00.000-07:00

E greu de crezut dar uneori ti se intampla lucruri atat de dureroase incat ramai fara cuvinte. Efectiv nu mai ai capacitatea fizica de a mai spune ceva. Nu e o perioada foarte roz din viata mea- asta exprimandu-ma cat mai voalat- de aceea nu o sa scriu pe blog ce gandesc in momentele astea, ci in alta parte, unde sa nu vada nimeni. Nu o fac din egoism cu din altruism, pentru ca nu vreau sa transmit si altora sentimentele care imi macina acum gandurile, inima si, in definitv, si corpul...Ca sa nu fii foarte curios, in cazul in care nu stii deja, am pierdut ireversibil un om foarte drag care mi-a infrumusetat si mi-a imbogatit copilaria cu dragostea lui si m-a incurajat cand traversam perioada efervescenta a adolescentei...Imi vine greu sa scriu despre el asa ca ma voi opri aici. Am facut si asa un pas destul de mare pentru ca a trecut aproape o saptamana de cand s-a intamplat si nu am avut puterea sa scriu sau sa vorbesc despre asta pana acum. Daca voi simti nevoia sa mai scriu despre el, voi mai scrie dar acum nu mai pot.
Dupa cum spuneam, imi place ca atunci cand sunt trista sa imi gasesc refugiul in blog, fie scriind ceva, fie cititnd ce am scris, de aceea cand sunt trista nu vreau sa scriu pentru ca prefer sa nu recitesc si sa nu retraiesc momente ca astea.

Sunt in sesiune. Ultima sesiune din timpul facultatii...tin minte ca dupa prima sesiune ma gandeam ca mai am inca 5...acum, sunt la final, mai am 3 examene si gata. Si tot mi se pare ca trece prea repede timpul...si ca zilele sunt prea scurte....si ca sunt prea multe de facut in prea putin timp. In definitiv, ce inseamna o viata de om, daca stam sa ne gandim? Inseamna o clipa...Si atunci ma intreb daca e mai bine sa ne chinuim clipa respectiva, sau sa alegem calea usoara...Pana acum ma gandeam ca eu vreau sa fac bani. Multi bani. Inca mai vreau dar nu ma mai limitez doar la criteriul asta. Vreau sa fac bani dar in acelasi timp vreau sa am si timpul si dispozitia ca sa ma pot bucura de ceea ce imi pot oferi ei. E prea mult? Eu sper ca nu. Si sper sa am timp sa fac daca nu tot, macar o mare parte, din ceea ce visez sa fac. Nu mai am inspiratie...stau cu degetele atarnate peste tastele negre si nu vor sa se mai miste. Poate au obosit si ele...poate au obosit si tastele, nu numai degetele...Asa ca le las sa se odihneasca. Cand ma voi simti mai frumoasa mental o sa mai scriu, pana atunci nu ma mai obosesc pentru ca deja sunt deprimanta.

iar eu

2009-04-22T12:58:00.000-07:00

O sa scriu mai putin astazi pt ca maine am o zi grea si e deja tarziu.
Sper ca ai petrecut cum ti-ai fi dorit Pastele si ca ai fost pt o clipa mai bun si cu sufletul mai impacat...
Ma indrept cu pasi repezi spre sfarsitul facultatii...nu stiu daca e cazul sa plang sau sa rad insa stiu ca uitand-ma la ce a fost si comparand cu ce putea sa fie, am facut o alegere corecta in ceea ce priveste facultatea pe care am urmat-o -ma refer la RISE, ca marketingul a fost undeva pe plan secund. Cum spuneam, mi-a deschis ochii asupra unor lucruri care erau evidente, de altfel, dar trebuia sa ti le arate cineva ca sa incepi sa te gandesti la ele...si chiar daca unii spun ca nu sunt multumiti pentru ca nu ies de aici cu o profesie batuta in cuie, care dupa mine nu ar face decat sa ii limiteze, eu sunt satisfacuta. Pe mine nu m-a format facultatea asta numai profesional, cum poate era de asteptat, dar m-a format ca om...ceea ce conteaza mai mult din punctul meu de vedere, pt ca inainte sa fii diplomat, economist, PRist, manager, gunoier, agricultor sau zidar....esti om. Mi-am dat seama ca atunci cand faci lucrurile in viata pentru tine, nu pentru cariera, bani, faima sau pentru ca "asa se face", ai cea mai mare satisfactie si inveti cele mai multe lucruri. Si daca ar fi sa o iau de la capat, as alege aceleasi doua facultati...desi ma cam bate gandul sa mai fac una :)). Acum urmeaza masteratul...care, conform unora- ce au spus la fel si in privinta liceului si a facultatii- ar fi pasul decisiv in cariera mea. Eu sunt convinsa ca nu e asa...cum nu a fost nici cu liceul, nici cu facultatea. Cariera ti-o faci singur...si nu depinde de studii neaparat, depinde de sansele ce ti se ofera. Ok, daca poti sa pui in practica ce ai invatat cu atat mai bine dar nu e absolut necesar. Plus ca trebuie sa incerci sa profesezi in mai multe domenii ca sa afli ce iti place cu adevarat. Mie nu mi-a fost frica sa incerc si niciodata nu am avut de pierdut, pentru ca atunci cand FACI ceva nu poti sa nu castigi nimic. Iar experienta este MULT mai valoroasa decat banii...pe care oricum ii cheltuiesti si nu te alegi cu nimic de pe urma lor, in timp ce o experienta o porti cu tine toata viata si de cate ori ai nevoie, te folosesti de ea. Uneori ma intreb de ce scriu toate gandurile astea aici. Cred ca pentru ca imi place sa le recitesc cand ma simt "down" si pentru ca blogul asta a devenit un fel de terapie, un fel de catharsis...Eh, fiecare cu "pasarelele lui" :)

Sarbatori

2009-04-17T12:06:00.001-07:00

A venit si Pastele. Maine seara la 12 noapte voi merge la biserica. Adica in curtea bisericii, voi canta si voi lua lumina...aopi voi veni acasa, voi da cateva telefonae, voi ciocni un ou si voi bea un pahar cu vin cu cozonac si pasca si ar mai trebui si o friptura de miel dar anul acesta nu am pentru ca mi-e lene sa il gatesc si nu am gasit gata facut pe nicaieri:)). Sa iau unul intreg nu vreau pt ca arata sinistru si nu cred ca as putea sa il mananc chiar daca l-as gati. Asa ca o sa iau un pui.Cam asta fac eu in fiecare an de cand ma stiu- mai putin partea cu mielul inexistent.

Sunt suparata pe mine ca nu am reusit sa tin post decat foarte putin si nu am o explicatie plauzibila pt acest lucru. In rest...

Am avut parte de o intamplare destul de aiurea zilele trecute care m-a cam pus pe ganduri, ganduri care ma sperie si ma trezesc la realitate in privinta varstei si responsabilitatilor mele. Mai exact, responsabilitatile survenite din luarea deciziilor...sper eu corecte. Eu nu sunt de acord ca orice greseala se poate indrepta, pt ca cea pe care am facut-o eu nu poate decat sa dea in alta greseala...si din asta in alta- fie ca este vorba de sanatatea fizica sau mentala sau de lucururi mai grave. Si tot asa. Si cred ca asa se intampla cu multe alte "erori" pe care vrem noi sa credem ca le putem indrepta dar, care duc de fapt la altele. E ca un cerc vicios din care iti trebuie multa indemanare ca sa iesi si multa obiectivitate... sau o luciditate cu care noi, oamenii, nu suntem inzestrati cand e vorba de propria persoana. Avem uneori sclipiri de luciditate dar se sting foarte repede si nu ne putem despinde de egoismul care zace in fiecare dintre noi, egocentrismul...inevitabil daca stai sa te gandesti, pentru ca pt fiecare, propria persoana este centrul universului sau, oricat de proasta ar fi imaginea despre sine. In fine, eu sper ca greselile ce au urmat si vor urma din ceea ce am facut sa fie cele mai mici posibile. Pentru ca, dupa cum spuneam, daca nu poti sa indrepti greseala si stii ca duce inevitabil la altele, macar sa te asiguri ca cele ce urmeaza vor fi cele mai putin nocive cu putinta pt tine si pt cei din jurul tau.

Cam atat pentru moment. Iti doresc sarbatori fericite si multa lumina in suflet.

things

2009-04-11T01:45:00.000-07:00

S-au intamplat foarte multe de cand am scris ultima oara...Nu am sa le enumar pe toate dar am sa spun cateva cuvinte despre un singur eveniment care m-a marcat, fiind si o premiera pt mine.

Am fost pe 2 aprilie la Ziua Internationala de Constientizare a Autismului, in Parcul Coltzea, langa TNB.Si m-am implicat un pic si in organizare, dar asta nu a avut un impact la fel de mare asupra mea ca evenimentul in sine. Au venit acolo si copii autisti. Auzisem si citisem destule despre autism si despre cazuri de persoane care sufera de autism, dar pot sa spun ca nu se compara cu realitatea... palpabila... si... cruda, in cel mai plastic sens al cuvantului. E adeavarat ca exista diverse stadii si forme de manifestare, dar vazandu-i pe copiii aceia ma ingrozea gandul ca ei nu vor avea niciodata o viata normala...cu bucuriile si problemele omului sanatos. In acele momnente problemele mele mi se pareau atat de nesemnificative in raport cu ceea ce traiau copiii si mamele lor, incat mi se facea rusine sa ma mai si gandesc la ele. Am simtit ca cel mai pretios lucru este sa fii sanatos si sa poti sa te bucuri de fiecare maruntzis al vietii impreuna cu cei pe care ii iubesti. Stiu, pare un cliseu...dar chiar mi-am dat seama ca asta este ceea ce conteaza cel mai mult in viata unui om. Restul...este umplutura. Mi-e rusine, dar recunosc ca in primele secunde, cand m-am vazut inconjurata de ei pentru a face impreuna puzzle-ul ce reprezenta simbolul autismului, m-am blocat. Aveam o stare ciudata de vinovatie, mila si...frica. Nu imi era frica de copii ci de faptul ca era ceva absolut nou si necunoscut pt mine sa interactionez cu persoane cu aceasta afectiune...nu stiam cum trebuie sa reactionez, cum trebuie sa ma comport...Dar, mi-am dat seama dupa cateva priviri fugitive in jurul meu, ca cel mai adecvat, in asemenea situatii si cu acei copii, era sa ma comport natural...normal. Cred ca cel mai bine este sa te porti ca si cum totul ar fi in regula...sa nu le dai impresia ca ar fi...speciali. S-ar putea sa gresec, dar eu asa am simtit ca trebuie sa ma comport. Si am reusit sa ma joc cu ei, sa punem piesele de puzzle cap la cap si sa formam o mare fundita.:) Stiu ca va parea egoist, dar m-am simit ca si cum ar fi si pt mine o mare realizare, nu doar pt cei mici....pt ca, in final, am primit o lectie de viata, am experiemntat situatii si sentimente absolut noi ce mi-au dat puterea sa inteleg ca lumea si viata pot fi si ALTFEL decat ceea ce am trait eu pana acum.

postare noua :))

2009-03-28T14:20:00.000-07:00

Foarte des se intampla ca atunci cand apas butonul asta cu "postare noua", sa nu am nici cea mai vaga ideea de ce o fac!Cum nu am nici acum. Mi-a zis cineva astazi ca impresia despre blogul asta este ca eu..."doar scriu". Pai da. Scriu. Ca imi place sa scriu. Mi-a placut mereu. Si ce sa fac altceva cu un blog? Sa pun reclame? am pus...sa pun poze? pun...dar pt mine conteaza cel mai mult ca scriu. Nu conteaza ce scriu, cum scriu...daca citeste cineva, daca nu...mi-e indiferent. Pur si simplu scriu! Deja ma enerveaza pe mine repetitia asta.
Acum sunt foarte obosita...ca am dat din cap toata noaptea pe mixurile lu' sven vath si am inhalat o tona de fum de tigara. Cand am iesit de la arenele romane tuseam si scoteam fum din mine in loc de aer...asta fara ca eu sa fiu fumatoare. Si, da, sunt ragushita, obosita, am ochii cat cepele. dar m-am distrat! Nu am putut dansa pt ca era mult prea multa lume. Dar am dat din cap si mi-am luat coate. Acum cand povestesc, nu pare sa fi fost foarte fun. dar mi-a placut...daca nu era fumul ala suportam mai bine si inghesuiala- care oricum ma omoara in fiecare zi in mijloacele de transport si acolo nici macar nu e muzica:)). Dar asa cum se intampla in aporape toate cluburile/restaurantele/barurile/discotecile etc din Romania: spatiul pt fumatori, ori nu exista ori este un coltzisor mic si intunecat, eventual la subsol sau in pod, unde nu exista decat maxim 10 mese la care ajunge servirea extraordinar de greu si muzica nu se aude deloc...So, ce naiba sa mai zici? Respiri fumul altora si taci sau te apuci de fumat...ca se pare ca nefumatorii nu au voie sa se distreze la fel de bine ca cei care fumeaza. Va suna cumva a discriminare? Paradoxal, eu asa o percep- fara sa am ceva de reprosat fumatorilor, cu ei n-am nimic, dar cu cei care organizeaza spatiile pt nefumatori, am o problema!

contra...dictii

2009-03-27T05:26:00.000-07:00

De ce se contrazic oamenii asa des? Am obesrvat asta din ce in ce mai mult si la mine si la cei din jurul meu. Azi zicem ceva, maine opusul...si parem de fiecare data foarte convinsi! Si mai ales, daca vine cineva cu argumente impotriva credintelor noastre ( de moment!) suntem foarte ofuscati si devenim aparatori inraitzi ai credintelor noastre pe care a doua zi le daramam singuri. E o chestie foarte ciudata, inconsecventza asta. Incep sa cred in expresia aia americana: "sleep on it!", echivalentul in romana fiind mai putin corect, din punctul meu de vedere..."noaptea e sfetnic bun". E asa bun, oare, in conditiile in care a doua zi ne trezim, la propriu, negand ceea ce ieri eram convinsi ca e adevarat??

Oare o exista un om care sa fie constant in credintele sale si viziunea asupra lumii? Exista un om care sa fie acelasi in fiecare zi? Sau asta e secretul dorintei noastre de a trai? faptul ca in fiecare zi suntem altii si nu ne putem plictisi de noi insine...?

rictis-plictis

2009-03-18T13:32:00.000-07:00

Nu am nimic interesant de spus azi. Pur si simplu scriu pentru ca se pare ca sunt dependenta de sunetul tastelor si de jocul literelor de pe monitor. Nu imi ajunge ca scriu mailuri, licenta, proiecte si mai vb. si pe mess...scriu si pe blog. Mi-am luat tastatura noua. Ca sa reziste nu de alta. Beau capy de ananas. Stiu ca nu e bine dar e viata asta prea scurta ca sa iti refuzi chiar toate poftele. Ascult muzica. Si scriu. Am vazut filme multe in ultima vreme. Nimic remarcabil , numai d-astea soft. Comedii, sf-uri, d-astea. La horror nu ma uit ca nu pot sa mai adorm si chiar daca pot, visez urat. Mi-a fost mereu frica de intuneric. De cand eram mica mi-a fost frica de intuneric si de singuratate. Pe astea doua nu le suport. Nu mi-e frica de altceva, nu am alte fobii...doar atat. Tin minte si acum ca ma jucam cu copiii pe langa bloc cand aveam vreo 9-10 ani si m-au inchis la subsolul blocului vreo 5 minute. nici sa aprind lumina nu ma avut curajul de frica a ce aveam sa vad...adica ce imi imaginam eu ca o sa vad. Inainte sa adorm o puneam pe mama, pe vara-mea sau pe sor-mea- depinde care se sacrifica sa ma adoarma- sa controleze daca e vreun monstru sub pat, in sofonier sau pe el. Stiu ca pare absurd dar cred ca m-au marcat foarte rau filemele de groaza pe care le-am vazut cand eram mica...Freedy Kruger, papusa aia roscata care omora copii- Chucky parca. Si acum le tin minte si imi aduc aminte perfect si secvente din filmele astea. Mi-era frica sa mai adorm cu papusile in camera :)). Acum am amuza, dar atunci chiar mi-a fost frica. Concluzia: nu lasati copiii sa se uite la asemenea filme daca nu vreti sa dormiti cu ei pana se casatoresc :)). Adevarul e ca si acum daca vad un film de groaza ma duc peste mama in camera si adorm cu ea...shhh, sa nu mai spuneti la nimeni:))

blog stuff

2009-03-15T15:00:00.001-07:00

Iar ma apuca scrisul noaptea. Nustu de ce dar acum ma apuca pe mine. Muza mea cred ca are un ceas biologic diferit de al meu.

Mi-am facut ieri curat in sertarele de la birou. Sunt 3 la numar...si mi-a luat cam...hmm...1,2,3...4 ore sa le aranjez! Am aruncat un sac de chestii nefolositoare! si asta tinand cont ca eu sunt fata strangatoare si nu arunc prea usor lucruri pentru ca ma gandesc mereu..."daca o sa am nevoie candva de lucrul asta si o sa regret ca l-am aruncat?". Bun. can am inceput sa scot tot ce adunasem in sertarele alea , m-am simtit ca si cum as fi initiat o calatorie in timp. Am gasit acolo cartile galbene si cusute in care ghicea bunica mea- care nu mai este de mult printre noi :(-, motzul meu blond care are 20 de ani, biletele de tren si de autocar de peste tot pe unde am cutreierat, poze din generala, felicitari, carti de vizita, garantii expirate, agende, poezii, jurnale, poze cu parintii mei cand aveau 20 de ani, retete culinare, tamaguci, ascutzitoare cu oglinzi, carioci si hartii colorate...ce sa mai spun? un intreg univers de obiecte, fiecare cu povestea lui. A fost frumos pentru ca de cate ori atingeam unul dintre lucuruile astea cu semnificatie, simteam o energie, un sentiment foarte cunoscut pe care nu il mai traisem de mult, mult timp...E bine sa pastrezi lucrurile si sa te mai uiti la ele din cand in cand. Iti reamintesti cine esti si de unde vii.

scorpii si vampiri

2009-03-11T14:08:00.000-07:00

Frumos post...foarte frumos! Nu a observat nimeni noul trend in materie de carti si filme? Scorpii si vampiri. Twilight si Underworld sunt doar doua dintre filmele pe care le-am vazut in 2009 care au aceasta tema dar sunt convinsa ca nu sunt singurele...Apoi, scorpiile, dragele de ele: De ce barbatii se insoara cu scorpii? Barbatii prefera scorpiile; Fetele bune ajung in rai iar fetele rele ajung unde vor...etc etc sunt titluri de (cica) romane..intrevad cumva aparitia unui cult al scorpiilor...? Si, bineinteles resuscitarea vechiului mit mai mult sau mai putin autohton, al vapirului misterios?? daca ar fi dupa mine as face o legatura intre ele...si ar fi "femeia-vampa". Eh? merge nu? :)):)) Nu inteleg de ce toate femeile isi doresc sa fie scorpii. Nu e nimic cool in chestia asta pt ca de cele mai multe scorpiile sunt de fapt niste masti pe care le afiseaza femeile frustrate sau complexate. O femeie care are incredere in ea nu are nevoie sa fie scorpie ca sa fie puternica. Si in plus, poate or fi barbatii atrasi la inceput de ele dar dupa o anumita perioada se satura si ei de atata venin. Tu ai vrea sa traiesti langa o persoana acra, acida, icy? Nu cred. Nu crezi ca un barbat si-ar dori o femeie inteligenta si frumoasa care sa aiba simtul umorului si sa il faca sa se simta relaxat si implinit sentimental? Vorbesc de barbati, nu de pushtani care cauta aventura...ci de oameni care se gandesc sa isi gasesca un partener de viata. SErios, acum...eu nu as vrea langa mine un "scorpion", ca sa zic asa :)). Cel mai bine e sa fii tu, pentru ca fiecare are o pereche dar depinde si de tine sa o gasesti si sa stii sa o potrivesti la locul ei :P.

acasa...e cald si bine...

2009-03-11T13:37:00.000-07:00

De duminica pana azi nu am mai pus piciorul afara...nu vreau detaliez pt ca cine ma cunoaste stie de ce. Dar nu despre asta e vorba aici. E vorba de faptul ca...nu simt o mare nevoie de a iesi. In afara unei singure persoane, pt care as face efortul sa ies din casa, chiar nu duc lipsa nimanui...a aglomeratiei din metrou sau a claxoanelor si sirenelor de pe strazi sau a plecatului de acasa la 7 dimineata si intorsului cu ultimele mijloace de transport. Ma simt bine. Si, best of all, am timp pt mine! dorm, citesc, ma uit la filme...:) Strang materiale pentru licenta...maine vreau sa ma apuc sa mai si scriu ceva. Deci e ok! Toata lumea cand aude ca stau in casa 2 sau 3 saptamani spune: vaaaai, saraca! imi pare rau pt tine! :)) No, really, it's OK! Mereu trebuie sa vezi partea buna a lucrurilor si sa o si alimentezi. NU, nu am intrat in depresie si nici n-o sa intru pt ca stau in casa!:)) Cel putin am o casa, daca e sa o luam asa, cu partea buna :P.

So, take a break! Grab a vacation! :))

neInspiratie

2009-03-06T12:24:00.000-08:00

Pana acum nu am crezut in toate "miturile" si gurile rele care spuneau ca noi traim intr-o societate patriarhala, in care femeile nu au asa mare trecere ca barbatii...Acum cred. Dupa ce timp de aproape 3 saptamani m-am zbatut ca sa inmatriculez masina, de una singura, am realizat ca bunii nostri functionari publici pe langa faptul ca habar nu au unele chestii de bun simt pt meseria lor, mai sunt si misogini...si nu numai ei. Eu inteleg ca arat ca un copil de 14 ani si ca mai sunt si blonda dar asta nu ma face proasta! In plus, datoria lor e sa fie cat mai expliciti si cat mai amabili cu TOTI cetatenii, nu sa ii incurce sau sa ii insulte mai voalat. Acum ca mi-am exprimat frustrarea sa va spun si ce m-a facut sa ajung la concluzia asta.

M-am dus la Administratia Financiara unde trebuia sa imi fie calculata taxa auto/ de poluare. Acolo am stat la coada de vreo 4 ori pentru ca prima oara cand m-am dus am patit ce am povestit in alt post, mai vechi, a doua oara a constatat tipul ala ca nu am tradus ce trebuia si m-a trimis inapoi desi eu ii spusesem de prima oara ca ceea ce imi arata el sa traduc nu e ceea ce spune ca vrea. In fine. L-am cheat pe tata pt k deja nu mai rezistam psihic dupa doua zile de stat la coada. Si ghici ce? Lui nu numai k i-a acceptat dosarul dar i-a mai tras si la xerox traducerile ca in cazul in care ii mai trebuie alta data sa nu mai dea bani pe ele...asta ca sa vezi diferenta de atitudine!

La FISC la fel. M-am dus sa declar masina si am avut alte probleme pt k fostul proprietar nu o declarase si trebuia sa dau de el. Eu am inteles despre ce era vorba cand mi-a explicat functionarul ce imi mai trebuie la dosar dar nu stiam daca conta sau nu ca masina avea inca nr de Germania cand am cumparat-o de la tipul ala. Si el, neavand rabdare sa ma asculte, a tras concluzia ca sunt grea de cap si mi-a spus: "Arata-mi si mie contractul de vanzare-cumparare din Germania ca poate e pe numele tau si nu stii..." Cu alte cuvinte, ori ma considera senila...ori proasta...ori...nustu!! Cum naiba sa nu stiu daca am semnat eu sau nu contractul de vanzare-cumparare facut in Germania..da, avea dreptate!! Daca am fost in Germania si mi-am cumparat masina si eu nu mai stiu, nu?? Am vazut ca nu ma inteleg cu el si am revenit a doua zi...cu Bogdan! Si ghici ce! Schimbare totala de atitudine! Nu numai ca i-a explicat pe larg lui ce si cum trebuie dar i-a mai dat si sfaturi in legatura cu ce ar trebui sa faca daca nu vrea fostul proprietar sa coopereze, cum putem lua o procura de la el ca sa ne ocupam noi de toata treaba aia...si asa mai departe. Deci. Ce naiba sa mai zic? SE pare ca daca esti femeie si nu ai 90 de Kg si 1,90 m nu te baga nimeni in seama pe nicaieri. TRebuie sa iti anexezi un barbat si sa il si convingi sa isi piarda timpul cu problemele tale ca sa rezolvi ceva sau macar ca sa ti se dea niste indicatii. Sunt total scarbita...

inca ceva

2009-02-24T12:36:00.000-08:00

Ca sa vedeti ca mai fac si altceva in afara de a scrie pe amaratul asta de blog care imi suporta mie toti nervii, va dau un link cu un articol scris de mine foarte recent, asta numai daca aveti curiozitatea de a vedea ca pot fi si serioasa:)); deci: http://www.stiriong.ro/pagini/politicile-de-csr-o-forma-de-branding-s.php Asta e adresa si...va doresc lectura placuta! :)

Printre alte articole mai vechi si mai scurte se numara:

http://www.stiriong.ro/pagini/studentii-au-o-parere-buna-despre-onguri.php

http://www.euro26.ro/sitenou2/index.php?option=com_content&task=view&id=43&Itemid=76

http://www.euro26.ro/sitenou2/index.php?option=com_content&task=view&id=46&Itemid=79

http://www.euro26.ro/sitenou2/index.php?option=com_content&task=view&id=14 ( nr 2 si 4)

si mai sunt si altele insa vreau sa mai pastrez un pic din mister.:)

INcreDIBIL

2009-02-23T13:08:00.000-08:00

Este incredibil cum toti teoreticienii spun ca globalizarea este facilitata de comunicarea la scara lagra, ca oamenii incep sa se uniformizeze, sa aiba aceleasi valori etc etc. Nu, stai ca am inceput gresit. NU asta e incredibi. E incredibil faptul ca frumoasele lor teorii nu se aplica la nivel particular, e incredibil, deci, cum am impresia ca vorbesc o limba straina cand vorbesc cu stimabilii nostri functionari publici! Am fost azi la Adiminstratia Financiara si dupa ce am stat doua ore la coada ca sa depun cerere pt a mi se calcula taxa auto( pe care trebuie, apropo, sa o platesc in alta parte, nu acolo) erau la ghiseu doi tipi la vreo 25-30 de ani care s-au uitat la actele mele, s-au uitat la mine, iar la acte ...si intr-un final m-au intrebat:" ce acte aveti traduse?" Eu le-am zis niciunul. Ei: "foarte rau", traduceti asta...si mi-au intins o foaie dupa care au tras-o inapoi si s-au mai uitat o data la ea, au intors-o, au analizat-o si mi-au zis:" ba asta"...dupa care au stat cateva secunde cu mana intinsa si inca vorbeau intre ei fara intentia de a mi-o da...si au luat-o si pe aia. Dupa ce au s-au mai uitat un pic peste toate copiile alea au luat alta foaie-erau 4 toate- si mi-au zis traduceti actul de vanzare-cumparare din Germania...dar ala la care se referau era brieful...nu actul de vanzare-cumparare care oricum nu era intre mine si primul proprietar ci intre persoana de la care am luat-o eu in Romania si proprietarul neamt...si i-am zis ca aia e o parte din brief ( nici macar nu era aia care sa contina informatii despre masina, erau niste tabele necompletate). Si ei mi-au zis ca ala e actul de vanzare-cumparare...eu i-am intrebat pana la urma ce vor sa le traduc?? ce imi arata ei acolo, adica brieful, sau actul de vanzare-cumparare din Germania...ei se enervasera:" nu am fost destul de clar?? Vreau sa imi traduci asta! si imi intinde foaia aia pe care el o numea act dar era brief!! Si i-am spus inca o data ca daca traduc ala, ala e brieful!! Si ca oi fi eu blonda dar nu sunt proasta si pe langa faptul ca mai stiu si eu putina germana imi stiu si actele de la masina!" Si s-au enervat si mi-au spus ca ei vor HARTIA AIA...M-am dus la cel mai apropiat cabinet de traduceri si i-am spus sa imi traduca HARTIA AIA si s-a uitat cam ciudat la mine si a zis ca aia e o parte a briefului din care nu reiese nicio informatie ca nu e completat...nu are ce sa traduca:)):))...deci nu sunt doar eu aia nebuna! In final i-am zis sa imi traduca ce se poate traduce din tot brieful...si gata. Maine la 9 30 ma duc sa iau traducerea si sa ma asez frumos si cumnte la coada sa ii dau aluia o traducere dupa HARTIA AIA! sa imi primeasca si mie cererea aia o data!
SE pare ca functionarii nostri publici sunt intangibili in fata globalizarii...si mai ales a comunicarii care o faciliteaza!

ce inseamna normal?

2009-02-19T12:32:00.000-08:00

cred ca am asa un vino'n coa'...cu siguranta am unul. Altfel nu m-ar aborda toti oamenii suparati pe viata. Mi se intampla frecvent sa fiu intr-un loc public si sa vina la mine o persoana sa inceapa sa imi vorbeasca despre supararile ei, despre temerile sau frustrarile pe care le traieste. Acum cateva luni eram in statie la 601, la capat, si asteptam sa vina o data masina aia in care soferul citea presa nepasator fata de cei cativa cetateni care inghetau in statie. Si la un moment dat am stranutat. O doamna de langa mine mi-a spus "sanatate!", eu i-am multumit si apoi si-a cerut scuze...Mi s-a parut un pic ciudat si cred ca si-a dat seama pentru ca mi-a spus ca isi cere scuze ca s-a bagat asa in seama dar se gandea intens la altceva. Si de aici a inceput sa imi povesteasca cum a primit ea in ultima vreme amenintari prin telefon de la numere anonime cum ca daca nu ofera o suma de bani o sa ii fie rupt si celalalt deget si alte chestii de genul...in conditiile in care, spunea ea, foarte putine persoane stiau ca ea isi rupsese degetul cu ceva timp in urma. Incepuse sa ma intrebe ce cred eu...si cand i-am spus ca probabil sunt niste farse a spus ca nu crede asta pt k fiul ei e politist si probabil k e cineva care vrea sa ii faca lui rau, de fapt, prin amenintarile astea. Si ca a fost la politie si nu au bagat-o in seama, i-au spus ca daca nu i s-a intamplat nimic concret nu au ce sa faca...:)) Iti dai seama...in conditiile in care fiul ei e politisit sa fie nevoita sa astepte sa i se intample ceva!! Mi se pare o absurditate sistemul asta. E ca in povestea aia cu drobul de sare care va cadea in capul copilului si toata lumea plangea inainte sa se intample fara sa faca nimeni nimic. Tragic.
Acum 2-3 zile ma duceam la facultate. Eram in 41 si s-a asezat langa mine un batran cu niste ochi mari si albastri si cu parul alb si lung. M-a intrebat din senin: "Don'soara, ce mai face dn'soara tovarasul Base? Basescu...stii tu, presedintele Romaniei." ma uit la el intrebatoare: "nustu, bine sanatos, cred!" as fi vrut sa imi vad fata in momentul ala. Mosul adauga: " La cules de maracini!! Acolo l-as trimite." eu ma uit si mai intrebator...el se prinde: "SE intelege unde, nu? Ai inteles?" Eu:" da, da, sigur...se intelege..." El:" la puscarie!! si el si brigada lui!Sunt niste mafioti toti! La cules de maracini!! Mai intai i-as pune cateva luni acolo, la stupi, dupa care vreo doua la cules de maracini. Sa se realxeze. Nu-i asa? Asa e don'soara. asa e." Eu: " da, asa e..." si am coborat.
Pe multi ii amuza lucrurile astea. Pe mine nu ma mai amuza. Eu ii compatimesc pe oamenii astia. Sunt victime ale sistemului asta infect. Generatia sacrificata in numele ...democratiei? democratie my ass. E democratie doar cu numele pt k la noi in tara, si nu numai, se merge pe ideea ca oamenii lasati putin mai liberi sunt derutati de prea multe optiuni si atunci sunt mai usor de manipulat si de atras. Devin vulnerabili. Si asa e. Pentru ca in confuzia lor, care inca le acopera privirea din 89 pana in ziua de azi, sunt ca niste vulpi buimacite de lumina farurilor masinii ce se indreapta spre ele, incapabile de a se hotari in ce directie sa o ia. Dau din colt in colt pe carosabil. Maina se apropie...si ele nici nu vad de unde si ce le-a lovit.

viata...

2009-02-18T12:57:00.000-08:00

Mi se pare de multe ori...ba nu, mint, de foarte multe ori, ca o zi e prea scurta pentru tot ce vreau eu sa fac. Si nu cred ca e doar o parere pentru ca mi se intampla foarte des sa am o mare sete de a face lucuri noi, de a intalni oameni noi, situatii noi, de a nu refuza nicio invitatie la film sau la un ceai...cred ca e de fapt sete de...de viata. Nu? As vrea sa fac tot ce as putea sa fac dar ma lovesc mereu de problema timpului. Mi-e greu sa aleg ce sa fac cand mi se ofera atatea posibilitati. Eu chiar as vrea sincer sa le fac pe toate! Ma simt legata de maini si de picioare de timp. Ma trezesc din entuziasm abia pe la 11 jumate noaptea cand suna telefonul si aud vocea mamei sau a tatalui care ma intreaba daca sunt ok ca am aplecat la 7 30 dimineatza de acasa si nu am mai dat niciun semn...si daca mai am cu ce sa ma intorc acasa...Eu le zic "nu mi-am dat seama cand a trecut timpul". Ei nu ma cred. Dar eu chiar atunci ma trezesc la realitate, de fapt. Ma uit la ceas, oftez si ma gandesc cum naiba ajung la prima statie de metrou sau de tramvai si cum as ajunge mai repede acasa, in siguranta. Pe drum am timp sa ma gandesc. Tramvaiele si metrourile sunt goale si e liniste. Ma gandesc ce am facut ziua respectiva dar nu imi dau seama prea bine daca ceea ce am facut in acea dimineatza a fost in ziua respectiva sau in cea precedenta. Lucurile se amesteca in capshorul meu si mi se pare ca a trecut foarte mult timp de cand am plecat de dimineatza din culcusul meu cald si pana in acel moment, cand reveneam. Se intampla de obieci multe intr-o zi obisnuita. Obisnuita pt mine, cel putin.
Adevarul e ca imi place. Imi place la nebunie ritmul asta rapid. Eu cred ca daca am sa mor vreodata din alta cauza decat cea naturala, o sa fie de plictiseala. Pe mine plictiseala si monotonia ma schimba cumplit. Devin o persoana groaznica daca nu gasesc nicio satisfactie in ceea ce fac si daca nu constituie o provocare continua pt mine. Nu ma mai inteleg cu nimeni, devin introvertita, irascibila, ma doare capul daca ma plictisesc...Pe mine stresul ma hraneste, ma incarca. Eu si cand invat daca nu sunt stresata nu ma pot mobiliza, nu ma pot concentra. Stiu ca sunt ciudata dar fiecare are micile lui ciudatenii. Eu trebuie sa fiu pusa la incercare continuu. Daca ies ok din situatie atunci sunt super happy si imi face bine. Daca nu, dramatizez, ma lamentez, ma descarc si apoi ma consolez cu faptul ca am mai invatat ceva si promit sa imi iau revansa candva, ceea ce ma mobilizeaza, imi da un scop!
Am totusi si eu slabiciunea mea. Exista un domeniu in care vreau stabilitate si armonie si nu caut provocari pt ca nu sunt dispusa sa imi asum riscuri. Ma refer la "domeniul" sentimental. :) Dar hai ca iar e 11 jumate noaptea si maine o iau de la capat!
Make the most of life while u can!;) Tic...Tac...

un ceai mai special!:))

2009-02-15T23:58:00.001-08:00

Aseara am fost in Gima. Cum nu e niciodata aglomerat acolo, ma plimbam agale printre rafturi. Cautam un RedBull sau un Burn. Si ce sa vezi? Am dat de ...Ice Tea cu Cannabis!!:)) L-am luat, l-am intors...l-am rasucit...l-am mirosit! M-am uitat in stanga si in dreapta crezand ca e o gluma sau ceva. Dar nu! Exista ceai cu Cannabis in Gima din Plazza! Stiam ca exista in restaurante si in unele cafenele...dar in supermarket? Banuiesc ca va dati seama ca n-am rezistat tentatiei!:))

ceva nou

2009-02-05T02:20:00.000-08:00

m-am hotarat sa pun bazele unui blog didcat ecologistilor si oricui este interesat de subiecte precum: salvarea naturii, stoparea cruzimii fata de animale,stil de viata eco, reciclare si altele la fel de interesante. Nu, nu cred ca blogul meu va face "diferenta" sau ca va avea o mare influenta dar imi va fi de ajuns daca mesajul va fi citit macar din greseala de cineva. Pentru ca cu cat auzi mai mult despre un subiect cu atat ajunge sa te intereseze mai mult. Si ar fi cazul sa ne intereseze...desi unii ar spune ca e cam tarziu, ar fi cazul sa nu mai traim in mizeria asta fizica si sufleteasca, sa nu ne mai credem buricul pamantului cand, de fapt, suntem atat de vurnerabili. Cam atat despre blogul meu cel nou. Va invit sa il vizitati cand va fi gata!

La multi anii!!!

2009-02-04T04:09:00.000-08:00

Astazi e ziua Lui!! Si vreau sa ii spun la multi ani, asa oficial! Iti doresc noroc, bani, sanatate si cat mai multe momente frumoase pentru ca ele te fac sa iubesti viata atunci cand ti-e cel mai greu! La multi, multi, multi ani!!!:*:*:*

over and out

2009-02-02T07:33:00.000-08:00

Da. Mai am doua si gata! O sa revin la viata. Si o data cu mine si bloguletzu meu pe care il citeste putina lume dar e lumea care conteaza...Am vazut la Tv acum cateva zile sau chiar ieri, nu mai tin minte exact- sesiunea e atemporala:))- o emisiune despre romanii care lucreaza in multinationale. De fapt era o tentativa de demitizare a joburile din multinationale. Arata acolo oameni care s-au imblonavit de la atata munca si pe fata aceea care a murit din cauza suprasolicitarii. Nici nu stiu ce atitudine sa iau in fata acestor lucruri...nu ma pot gandi decat la faptul ca moartea are o gramada de cauze printre care s-a numarat de cand lumea, si suprasolicitarea fizica si intelectuala.Se intampla si in alte tari. E adevarat ca este un lucru care nu ar trebui sa fie ignorat dar nu stiu ce masuri s-ar putea lua impotriva acestuia. "Programul de 8 ore este obligatoriu, restul este optional iar daca angajatii vor sa ramana atunci e treaba lor"- ar zice managerii. DAR, eu am trait asemenea experienta, si nici macar nu era multinationala, ma refer la situatia in care ti se da o sarcina ce iti mananca cel putin 2-3 ore exact cu 5 minute inainte de terminarea programului de 8 ore. Si replica lor cand le ceri banii sau liberul pe orele suplimentare este: nu e treaba mea ca nu reusesti sa iti termini sarcinile in program!"...Adica, vorba lu' Badea, "stai ashea prietene", cum adica nu e treaba ta? Atunci te bag de unde ai venit si gata. Bani se fac din diferite meserii...e adevarat ca nu la fel de multi peste tot. Dar trebuie sa ai si cand sa ii cheltui...So, eu mai am un post pe tema asta cu angajatorii...raman la aceeasi parere de atunci. Aveti grija cum va purtati ca roata mereu se invarte!

countdown

2009-01-29T12:54:00.000-08:00

Dap, am trecut de filosofia politicului si inca mai traiesc...si am trecut si de dreptul comunitar european...tot traind! Sa nu mai spunem de celelalte examene...anume 12 examene date pana acum...si luate!:D Si nu, eu nu ma intreb ce ma intreaba altii..."cum reusesti?" pentru ca nimic nu e prea greu de obtinut daca vrei cu adevarat si te concentrezi asupra scopului. Si chiar asa e, nu sunt doar niste vorbe lipsite de sens- desi toate vorbele sunt lipsite de sens intr-o oarecare masura. Chit ca pt mine a fost o perioada moarta de cand am scris ultima oara pe blog pana acum. Adica efectiv singurii oameni care aveau dovada faptului ca inca traiesc erau parintii care ma vedeau dimineatza, la pranz si seara cand ieseam din camera si prietenul meu pe care il sunam sa ma plang la el si el la mine:) ca si el are tot doua. facultati ma refer:)). Dar se termina curand. Si sesiunea si facultatea...si nu stiu daca sa ma bucur sau sa plang.

putin cate putin

2009-01-11T04:23:00.000-08:00

yes! am cam ..hmmm..15 minute libere- pt net, se intelege-! E bine. Pt o duminca insorita...nu? Si ce fac in astea 15 minute? pai am multe de facut dar in primul rand am deskis blogu'. Nustu ce vreau sa scriu dar vreau sa imi exprim "public" entuziasmul fata de cele 15 minute libere care cred ca deja s-au mai imputinat de cand le-am numarat ultima oara. Ar fi interesant sa scriu un roman despre 15 minute...asa ca al lu' Joyce despre o singura zi! Cred ca as avea ce sa scriu...:P Mai greu ar fi sa scriu un roman IN 15 minute, decat despre:))
Uite ce mi-a venit acum in minte: am vazut Paranoid Park (2007). Pot sa zic ca m-a impresionat. Mi-a placut foarte mult cum se vede postmodernismul din el in fiecare secunda. Si nu e just another movie. Tema este destul de banala, cred eu, dar e foarte misto facut filmu'. Mai ales ca eu am o slabiciune pt filmele cu adolescenti...sunt mai profunde din punct de vedere psihologic decat majoritatea. Asta pt ca ei traiesc totul mult mai intens si orice "drama" devine "tagedie", capata proportii gigantice in lumea lor de "teens". daca ai o ora si ceva libera si vrei sa experiementezi, il recomand. iar daca iti place, mai fac o recomandare: Lola rennt(1998)...este la fel de frumos "brodat" prostmodernismul in el. E chiar mai relevant pt acest curent decat Paranoid Park. dar ambele mi-au placut f f mult.

see ya later!:)

SEXIune :))

2009-01-07T00:20:00.000-08:00

Hello everyone...azi am primul examen. Deci de acum pana la ultimul incepe veselia. N-am decat 18 examene...:))
Nu stiu cat de des o sa mai pot scrie pe bloguletzu' asta. O sa imi fie dor dar o sa incerc, totusi, sa nu il abandonez de tot.

Aaa, inca ceva. Azi e ziua mea de nume :P, yep, ma cheama si ioana. Cam autohton, asa, dar e dragutz, desi nu m-as putea obisnui sa raspund la el. Asa ca imi zic singura la multi ani si sa am bafta anu' asta k imi trebe'- doar e blogu' meu, pot sa imi fac dedicatii pe el, nu?:))

Hai, bafta si voua si ne mai citim.

La multi ani!!:)

2008-12-31T08:06:00.000-08:00

La multi ani!! Va doresc sa aveti un an plin de realizari de tot felul! :*

New Year Comments
Myspace Comments - Upload Pics

nu am kef

2008-12-29T14:11:00.000-08:00

Nu, nu am kef sa fac si eu ce fac toti ceilalti. Sa ma gandesc ce am facut si ce nu am facut in anul 2008...De ce? Simplu: un an mi se pare prea putin pt a putea sa faci cu adevarat ceva. POate ar trebui sa ma gandesc ce am inceput, ce am continuat si ce am sfarsit in 2008...dar nu ce am FACUT. FACUT pt mine = inceput, continuat, terminat. Lucrurile pe care le poti face intr-un an, adica 12 luni sunt destul de neimportante fata de ce poti face intr-o viata, de exemplu. Atunci, cand o sa ma aflu in acel moment ultim, o sa trag linie si o sa vad ce am facut. Pt k voi putea sa fiu obiectiva...sa vad lucrurile in ansamblu, sa vad viata mea asa cum a fost ea, TOATA, sa ma gandesc ca lucrurile pe care le las vor ramane exact asa cum sunt in momentul acela, nu o sa le mai pot modifica.
Nu ma apuc sa fac bilantul la sfarsitul fiecarui an pentru ca practic nu este un sfasit si nici un inceput. Timpul nostru e acelasi, se schimba doar data. Viata noastra tot atat va fi durat cand o sa ajungem "acolo"...indiferet de data.

Daca ne gandim ca intr-o clipa se pot intampla lucruri mult mai importante decat in 100 de ani, am putea sa ne gandim daca acea clipa s-a consumat sau nu pana acum...dar nu putem sti niciodata care este clipa care a determinat tot cursul vietii noastre, deci tot ar fi inutil. Iar filosofez....

Long story short: Nu fac niciun bilant...timpul e relativ si inselator iar lucrurile ori SE FAC in mult mai mult timp decat un an, ori, SE FAC in mult mai putin...So, despre 2008, pot doar sa spun ca a fost dupa 2007 si inainte de 2009... :)

disorder test :P

2008-12-29T05:55:00.000-08:00

Am gasit un link pe un blog al unei colege de facultate ( voroncas.wordpress.com ) cu testul asta si altele de gen. Mi s-a parut foarte interesant pt ca pare mai "stiintific" decat ce gasesti de obicei pe internet. Nu stiu in ce masura am putut sa fiu chiar sincera cand am raspuns la intreabari, dar astea au fost rezultatele:

Personality Disorder Test Results

Paranoid	\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|	34%
Schizoid	\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|	46%
Schizotypal	\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|	46%
Antisocial	\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|	66%
Borderline	\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|	34%
Histrionic	\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|	66%
Narcissistic	\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|	58%
Avoidant	\|\|\|\|\|\|	26%
Dependent	\|\|\|\|\|\|	22%
Obsessive-Compulsive	\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|\|	70%

Take Free Personality Disorder Test
personality tests by similarminds.com

Deci am:

Obsessive-Compulsive Personality Disorder - individual is preoccupied with orderliness, perfectionism, and control at the expense of flexibility, openness, and efficiency.

Histrionic Personality Disorder - individual often displays excessive emotionality and attention seeking in various contexts. They tend to overreact to other people, and are often perceived as shallow and self-centered.

Antisocial Personality Disorder - individual shows a pervasive disregard for, and violation of, the rights of others.

asa sa fie? oare? :))

harghita si covasna

2008-12-28T02:58:00.001-08:00

poze de iarna

2008-12-28T02:49:00.000-08:00

honey, I'm home!!!

2008-12-27T10:57:00.000-08:00

What's 4 dinner? :))

Am revenit. Si am bateriile incarcate. A fost "super-fain" cum zic unii. Nu credeam ca va fi asa misto intr-o tabara studenteasca...
Inca de la inceput o vacanta cu peripetii...tinand cont ca am observat ca aveam pantalonii de ski rupti cu 5 minute inainte sa ies pe usa de acasa sa ma duc la gara...Si ca am uitat sa imi iau altceva de incaltat in afara de niste bocanci de ski care si-au trait ultimele zile in Covasna...:)) Intersant,nu? Aaaaaa si sa nu uitam ca daca nu il aveam pe Bogdan cu mine ramaneam fara cash vreo 3 zile pt ca acolo si ATM-urile intrau in vacanta de Craciun.:)) Asta oricum e o nimica toata pe langa frigul din camera din hotelul Covasna...cica de 2 stele...dar batea vantu' prin usa de la balconul care nu avea decat usa...nu si balcon propriu-zis. Si sa uitam de dus, care desi avea apa calda non-stop, nu curgea decat la robinetul care dadea in cada. Asta e, m-am spalat stand in fund:)) ce poate fi mai comod,nu?
Un sfat: nu va duceti la Covasna cu trenul!!! Eu am incercat si nu va doresc sa faceti asta decat daca aveti chef de foarte multa aventura:)) Uite care a fost traseul: Bucuresti-Brasov( a fost ok, desi era rapid si avea vagoane de accelerat), Brasov-Sf. Gheorghe(un tren care semana cu un tramvai mai vechi, gri metalizat, patratos...incomod), Sf. Gheorghe-Covasna( aici a fost distractia, era tren privat care a stat in gara pana s-a umplut cu studenti "taberisti" si ne-a dus in gara Covasna). Ajunsi in gara Covasna, am coborat din tren si am ramas pe loc. Liniste. Stanga: camp. Dreapta: camp. In fata: munti. In spate: camp. Cum spuneam: liniste. Moment de gandire....neuronul meu se rotea ametit si nu intelegea: Cine naiba pune o gara in mijlocul pustiului??? Am vazut un om care ratecea pe acolo. L-am intrebat: "Stiti cumva hotelul Covasna, este aproape?" El: " 3 Km". Eu:" Cum????3 km???" El: "Pana la spital" Eu:" Da' nu merg la spital!!!" El: "Eu da." ....ooook!!! Mai merg un pic si impreuna cu colegele mele vedem un taxi...luam repede numarul de telefon si sunam: "Buna ziua, am vrea sa comandam si noi un taxi" Operatorul: "unde anume?"...Eu:" aaaaaa.....(era sa zic IN CAMP!!!!) pe langa gara....suntem 3 fete!" Op:" Ok, trimitem acum pe cineva." OK, zis si facut. Asteptam...asteptam....asteptam...in zare se vede o masina rosie...TAXIIII!!! si...si...opreste in fata noastra si sar pe el niste tipi...se urca. Si pleaca. Si noi...liniste, iar.In timp ce ne uitam lung dupa taxiul ce tocmai a plecat fara noi a venit un microbuz in viteza si ne-a stropit din cap pana in picioare...mi-au cazut bagajele in noroi...toate 3 eram pline de apa murdara din gropile din "asfalt"...injuram si radeam:)). Dupa cateva minute se intoarce microbuzul cu aceeasi viteza si noi sarim in shantz. El opreste in fata noastra: "Hai sus!":)) Noi:" Ne duceti la hotel?" El: "DA! 1,3 lei:)):))" Eu tot il injuram in gandul me...si nu intelegeam de ce a trebuit sa ne stropeasca inainte sa ne ia in masina...
Intr-un final am ajuns la hotel. Am stat la o coada infernala sa ne cazam. Am urcat in camera. FRIG! da' frig frate, nu asa!!
Dupa ce ne-am obisnuit cu atmosfera am iesit in centrul orasului care era oricum in fata hotelului. Erau plini boschetii de papusi de marimea unui om...noi am crezut prima oara ca sunt aurolaci, intuneric fiind:)):)) Am cautat un magazin. Era sambata, nu erau prea multe variante...am luat apa si suc si ne-am retras in camera. Restul o sa puteti sa deduceti din pozele de pe hi5:)) http://ruxxy-the-nightcat.hi5.com